UMORÁL, -Ă, umorali, -e, adj. Care aparține umorilor, care se referă la umori. ◊ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. – Din fr. humoral.

UMORÁL, -Ă, umorali, -e, adj. Care aparține umorilor, care se referă la umori. ◊ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. – Din fr. humoral.

umorál adj. m., pl. umoráli; f. umorálă, pl. umorále

umorál adj. m., pl. umoráli; f. sg. umorálă, pl. umorále

UMORÁL, -Ă adj. Referitor la umori; care conține umori. ♦ Teorie umorală = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. [< fr. humoral].

UMORÁL, -Ă adj. 1. referitor la umori; care conține umori. ♦ sistem ~ = totalitatea glandelor cu secreție internă. 2. care reflectă dispoziția sufletească de moment. ♦ teorie ~ă = teorie potrivit căreia funcțiile organismului sunt reglate de umori. (< fr. humoral)

umorál, -ă adj. ♦ 1. (med.) 1984 Referitor la umori v. mioglobintest. ♦ 2. (fig.) Care reflectă dispoziția sufletească de moment ◊ „Jurnalul e cu mult mai liber, mai umoral, mai simpatic. N-a fost ținut la zi, nici sistematizat apoi, ci lăsat oarecum la voia întâmplării.” R.lit. 16 III 78 p. 8 (din fr. humoral; DEX, DN3)