Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru umilin╚Ť─â

UMIL├ŹN╚Ü─é, umilin╚Ťe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocat─â de acest sentiment; supunere. ÔÖŽ Smerenie fa╚Ť─â de divinitate. ÔÖŽ Slug─ârnicie. 2. Situa╚Ťie umilitoare impus─â cuiva; ofens─â adus─â cuiva. ÔÇô Umili + suf. -in╚Ť─â.
UMIL├ŹN╚Ü─é, umilin╚Ťe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocat─â de acest sentiment; supunere. ÔÖŽ (├Än morala cre╚Ötin─â) Atitudine umil─â, smerit─â a omului ├«n fa╚Ťa divinit─â╚Ťii; smerenie. ÔÖŽ Slug─ârnicie. 2. Situa╚Ťie umilitoare impus─â cuiva; vorb─â sau fapt─â care umile╚Öte, ofenseaz─â; ofens─â. ÔÇô Umili + suf. -in╚Ť─â.
UMIL├ŹN╚Ü─é, umilin╚Ťe ╚Öi umilin╚Ťi, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine dictat─â de acest sentiment; supunere, smerenie. Nadina nu voia totu╚Öi s─â-╚Öi dea pe fa╚Ť─â ├«ngrijorarea, ca ╚Öi c├«nd ar fi fost o umilin╚Ť─â pentru ea. REBREANU, R. II 100. Sufletul ├«i era plin de un amestec ciudat de m├«ndrie ├«ntristat─â ╚Öi umilin╚Ť─â nel─âmurit─â. BART, E. 189. Abia din c├«nd ├«n c├«nd, ╚Öi c-o umilin╚Ť─â pe care nu ╚Öi-o putea st─âp├«ni, mai ├«ndr─âznea s─â se apropie de Radu. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 89. ÔŚŐ Loc. adv. Cu umilin╚Ť─â = umil, supus. Da, st─âp├«ne, r─âspunse Harap-Alb cu umilin╚Ť─â. CREANG─é, P. 232. ├Änsumi o m─ârturisesc cu umilin╚Ť─â, n-am fost niciodat─â la acea aspr─â ╚Öcoal─â. ODOBESCU, S. III 77. ÔÖŽ Fig. Mizerie, s─âr─âcie. [Hainele] erau ├«ntr-o stare de umilin╚Ť─â pe care n-o mai putea masca st─âp├«nul lor. SADOVEANU, O. VIII 155. ÔÖŽ (├Änvechit) Atitudine umil─â a omului ├«n fa╚Ťa divinit─â╚Ťii; smerenie. El petrecu trei ani in cea mai mare cucerie ╚Öi umilin╚Ť─â. NEGRUZZI, S. I 219. ÔÖŽ Slug─ârnicie. A dezvolta umilin╚Ťa? A tolera r─âpirile? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea na╚Ťiune? BOLINTINEANU, O. 313. 2. Situa╚Ťie umilitoare impus─â cuiva; vorb─â sau fapt─â care umile╚Öte, ├«njose╚Öte; ofens─â, jignire. Am trecut prin toate umilin╚Ťele. MACEDONSKI, O. I 217. Toate umilin╚Ťele... el le primea cu un z├«mbet silit ╚Öi dureros. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 92. Tu ├«nsu╚Ťi, Despot, din buna ta voin╚Ť─â Ai mai crescut haraciul cu-a ╚Ť─ârii umilin╚Ť─â. ALECSANDRI, T. II 169. Rom├«nii nu vor pacea, nu vor trista umilin╚Ť─â Ce asupr─â-le aduce un necinstitor tratat. ALEXANDRESCU, P. A. 138. ÔŚŐ Fig. Din morm├«ntul umilin╚Ťii ╚Öi dezn─âdejdii Mihail Eminescu e ├«n─âl╚Ťat ├«n apoteoz─â de ├«ntreg poporul Republicii Populare Rom├«ne. SADOVEANU, E. 74.
umil├şn╚Ť─â s. f., g.-d. art. umil├şn╚Ťei; (situa╚Ťii) pl. umil├şn╚Ťe
umil├şn╚Ť─â s. f., g.-d. art. umil├şn╚Ťei; (situa╚Ťii) pl. umil├şn╚Ťe
UMIL├ŹN╚Ü─é s. 1. v. ├«njosire. 2. v. jignire. 3. v. smerenie. 4. smerenie, (├«nv.) smericiune, smerire, (fam.) sp─âseal─â, sp─âsenie. (Cu ~ ├«i s─ârut─â dreapta.) 5. plecare, smerenie, supunere, (livr.) obsecviozitate, (├«nv.) plecat, umilia╚Ťiune, umilitate. (~ ├«n fa╚Ťa divinit─â╚Ťii.)
UMIL├ŹN╚Ü─é ~e f. 1) v. A UMILI ╚Öi A SE UMILI. 2) Atitudine a celui umil; sentiment de inferioritate. 3) Comportare respectuoas─â ╚Öi umil─â; supunere plin─â de stim─â; smerenie. 4) Vorb─â sau fapt─â care umile╚Öte. /a (se) umili + suf. ~in╚Ť─â
umilin╚Ť─â f. virtute care ne d─â sentimentul sl─âbiciunii noastre, care reprim─â ├«n noi orice pornire de m├óndrie.
umil├şn╚Ť─â f., pl. e. Starea celu─ş umilit: cu mult─â umilin╚Ť─â, ceru ─şertare. Smerenie: intra╚Ť─ş cu umilin╚Ť─â ├«n biseric─â! ÔÇô ╚śi om-.
UMILIN╚Ü─é s. 1. ├«njosire, ru╚Öine. (Ce ~ a suportat!) 2. afront, injurie, insult─â, jignire, ocar─â, ofens─â, ru╚Öine, (livr.) ultraj, vexa╚Ťiune, (pop.) hul─â, sudalm─â, suduitur─â, (├«nv.) b─âs─âu, dosad─â, ├«nfruntare, necinste, obid─â, (fig.) atingere, (livr. fig. ) lezare. (O ~ adus─â cuiva.) 3. smerenie, (├«nv.) mic╚Öorare, mil─â, molcomire. (De o ~ excesiv─â.) 4. smerenie, (├«nv.) smericiune, smerire, (fam.) sp─âseal─â, sp─âsenie. (Cu ~ ├«i s─ârut─â dreapta.) 5. plecare, smerenie, supunere, (├«nv.) plecat, umilia╚Ťiune, umilitate. (~ ├«n fa╚Ťa divinit─â╚Ťii.)
UMILIN╚Ü─é. Subst. Umilin╚Ť─â, umilitate (rar), umilire, ├«njosire, supunere, supu╚Öenie, smerenie, smerire (├«nv.), docilitate, obedien╚Ť─â (livr.), sumisiune (livr.). Ploconeal─â, ploconire, plec─âciune, c─âciuleal─â, c─âciulire, lingu╚Öeal─â, lingu╚Öire, lingu╚Öitur─â (rar); slug─ârnicie, slug─ârie (fig.), servilism (livr.), servilitate (rar), obsecviozitate (livr.). ├Änjosire, ofensare, ofens─â, insultare, insult─â, injurie, jignire, ru╚Öine, ocar─â, batjocorire, batjocur─â, necinste, necinstire (rar), dezonoare. Umilit. Ling─âu, lingu╚Öitor, perie (fig., fam. ╚Öi depr.), periu╚Ť─â (peior.). Adj. Umil, supus, plecat, ascult─âtor, smerit, cu m├«inile la piept, cu c─âciula ├«n m├«n─â, docil, obedient (livr.). Lingu╚Öitor, slugarnic, servil (livr.), obsecvios (livr.). Umilit, cu coada ├«ntre picioare, ├«njosit, ofensat, jignit. Umilitor, ru╚Öinos, ├«njositor, dezonorant, degradant, ofensator, ofensant (rar), insult─âtor, injurios, jignitor, batjocoritor. Vb. A fi umil (supus, plecat etc.). A se umili, a se ├«njosi, a face sluj, a c─âdea la p─âm├«nt ├«n fa╚Ťa cuiva, a veni la poalele cuiva, a-i s─âruta cuiva picioarele, a se supune, a da ascultare, a se smeri. A se ploconi, a se c─âciuli, a (se) lingu╚Öi; a m─âguli, a lua pe cineva cu m─âgulele, a umbla cu m─âturica, a pupa pe cineva ├«n bot, a-i c├«nta cuiva ├«n strun─â; a fi servil, a slug─âri (fig.). A umili, a ├«njosi, a ofensa, a insulta, a jigni, a batjocori, a-╚Öi bate joc de cineva, a face de ru╚Öine (de ocar─â), a lua ├«n r├«s (├«n der├«dere). Adv. Cu umilin╚Ť─â, cu supunere, cu smerenie; tapinos (├«nv.); (├«n mod) servil; ├«n b─âtaie de joc. V. batjocur─â, blestem, def─âimare, discreditare, ofens─â, servilism.

Umilin╚Ť─â dex online | sinonim

Umilin╚Ť─â definitie

Intrare: umilin╚Ť─â
umilin╚Ť─â substantiv feminin