UMILIAȚIÚNE, umiliațiuni, s. f. (Învechit, rar) Umilință. [Ion-vodă] silește invaziunea polonă de a se retrage cu umiliațiune. HASDEU, I. V. 240.

UMILIAȚIÚNE, umiliațiuni, s. f. (Înv.) Umilință. [Pr.: -li-a-] – Fr. humiliation.

UMILIAȚIÚNE s. v. plecare, smerenie, supunere, umilință.

umiliațiune s. v. PLECARE. SMERENIE. SUPUNERE. UMILINȚĂ.