umezit definitie

2 intrări

20 definiții pentru umezit

UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.
UMEZÍT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat. – V. umezi.
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.
UMEZÍT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. lucitor, strălucitor (din cauza lacrimilor). – V. umezi.
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. Refl. 1. A se uda puțin, a deveni umed; a-și mări umiditatea. Fruntea i se umezi de sudoare. DUMITRIU, N. 25. ◊ Tranz. Își umezi buzele și rîse fermecător. DUMITRIU, N. 116. (Apa) ajunse să umezească creștetul dealului și se prăvăli clocotind iar în matca ei. DELAVRANCEA, la CADE. 2. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Ochii bolnavului s-au umezit, lucind ca două stele în ceață. SADOVEANU, N. P. 368. Ochii lui... se umezesc încetul cu încetul. SAHIA, N. 98. Un zîmbet amar îmi trecu pe buze, mi se umezise ochii și glasul mi se înnodă în gît. HOGAȘ, M. N. 19. ◊ Tranz. (Subiectul devine obiect) Lacrimi de mulțumire umezesc ochii fericiților părinți. VLAHUȚĂ, O. A. 436.
UMEZÍT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. Haide, băiețelule, haide! ți-a spus omul... strîngîndu-ți mîna în palma lui caldă și umezită. PAS, Z. I 229. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. strălucitor (de emoție, de duioșie). Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului... Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O. 501.
umezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 să umezeáscă
umezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. umezeáscă
UMEZÍ vb. 1. v. înmuia. 2. v. jilăvi. 3. v. înlăcrima. 4. v. uda.
UMEZÍT adj. 1. jilăvit, umed. (Sol ~.) 2. v. înlăcrimat.
UMEZÍT s. v. umezire.
A (se) umezi ≠ a (se) usca
Umezit ≠ uscat
A UMEZÍ ~ésc tranz. A face să se umezească; a jilăvi. /Din umed
A SE UMEZÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbiba (ușor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umed
umezì v. a (se) face umed.
umezésc v. tr. (d. umed). Fac umed: ploaĭa a umezit zidurile, zidurile s’aŭ umezit de ploaĭe.
UMEZI vb. 1. a înmuia, a muia, a uda, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.) 2. a (se) jilăvi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a (se) înlăcrima, a (se) uda. (Ochii i s-au ~.) 4. a uda, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.)
UMEZIT s. stropire, stropit, udare, udat, umezire. (~ rufelor pentru călcat.)
UMEZIT adj. 1. jilăvit. (Sol ~.) 2. înlăcrimat, ud, umed, (înv. și reg.) lăcrămos. (Cu ochii ~.)

umezit dex

Intrare: umezi
umezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: umezit
umezit adjectiv