umezire definitie

2 intrări

19 definiții pentru umezire

UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.
UMEZÍRE, umeziri, s. f. Acțiunea de a (se) umezi și rezultatul ei. – V. umezi.
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.
UMEZÍRE, umeziri, s. f. Acțiunea de a (se) umezi și rezultatul ei. – V. umezi.
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. Refl. 1. A se uda puțin, a deveni umed; a-și mări umiditatea. Fruntea i se umezi de sudoare. DUMITRIU, N. 25. ◊ Tranz. Își umezi buzele și rîse fermecător. DUMITRIU, N. 116. (Apa) ajunse să umezească creștetul dealului și se prăvăli clocotind iar în matca ei. DELAVRANCEA, la CADE. 2. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Ochii bolnavului s-au umezit, lucind ca două stele în ceață. SADOVEANU, N. P. 368. Ochii lui... se umezesc încetul cu încetul. SAHIA, N. 98. Un zîmbet amar îmi trecu pe buze, mi se umezise ochii și glasul mi se înnodă în gît. HOGAȘ, M. N. 19. ◊ Tranz. (Subiectul devine obiect) Lacrimi de mulțumire umezesc ochii fericiților părinți. VLAHUȚĂ, O. A. 436.
UMEZÍRE, umeziri, s. f. Acțiunea de a (se) umezi și rezultatul ei.
umezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 să umezeáscă
umezíre s. f., g.-d. art. umezírii; pl. umezíri
umezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. umezeáscă
umezíre s. f., g.-d. art. umezírii; pl. umezíri
UMEZÍ vb. 1. v. înmuia. 2. v. jilăvi. 3. v. înlăcrima. 4. v. uda.
UMEZÍRE s. 1. stropire, stropit, udare, udat, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 2. v. înlăcrimare.
A (se) umezi ≠ a (se) usca
A UMEZÍ ~ésc tranz. A face să se umezească; a jilăvi. /Din umed
A SE UMEZÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbiba (ușor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umed
umezì v. a (se) face umed.
umezésc v. tr. (d. umed). Fac umed: ploaĭa a umezit zidurile, zidurile s’aŭ umezit de ploaĭe.
UMEZI vb. 1. a înmuia, a muia, a uda, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.) 2. a (se) jilăvi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a (se) înlăcrima, a (se) uda. (Ochii i s-au ~.) 4. a uda, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.)
UMEZIRE s. 1. stropire, stropit, udare, udat, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 2. înlăcrimare. (~ ochilor.)

umezire dex

Intrare: umezi
umezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: umezire
umezire substantiv feminin