umezi definitie

2 intrări

25 definiții pentru umezi

ÚMED, -Ă, umezi, -de, adj. 1. Care a stat într-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid și nu s-a uscat încă; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosferă, aer, mediu) încărcat cu vapori de apă. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. lucitor, strălucitor; galeș, duios. – Lat. humidus.
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.
ÚMED, -Ă, umezi, -de, adj. 1. Care a stat într-un lichid sau a fost acoperit sau stropit cu un lichid și nu s-a uscat încă; jilav; umezit. ♦ Igrasios. ♦ (Despre atmosferă, aer, mediu) încărcat cu vapori de apă. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. lucitor, strălucitor; galeș, duios. – Lat. humidus.
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.
ÚMED, -Ă, umezi, -de, adj. (În opoziție cu uscat) 1. Care a stat într-un lichid sau a fost acoperit de un lichid și nu s-a uscat încă; care conține în masa sau pe suprafața lui lichid. Vasca luă în brațe pe fata cea albă și o așeză cu grijă în iarba umedă de rouă. SADOVEANU, O. VII 35. E umed cimbrul pe colină. MACEDONSKI, O. I 159. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde. EMINESCU, N. 11. ◊ Fig. Cerul era de un albastru umed. SADOVEANU, O. VI 512. Spații iluminate de un albastru splendid, umed și curgători. EMINESCU, N. 46. ♦ (Despre pămînt) Jilav, reavăn. Venea miros de pămînt umed din văi. SADOVEANU, O. VIII 15. Cîmpia scoate aburi; pe umedul pămînt Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vînt. ALECSANDRI, O. 174. Frigul mă-ngheațâ, e umed pămîntul. ALEXANDRESCU, M. 40. ♦ Igrasios. Am auzit Viersul maicii mult dorit Ea ne cheamă plîngătoare Colea-n umeda-nchisoare. BOLINTINEANU, O. 90. ♦ Încărcat cu vapori de apă. Vîntul se ogoiase și el, și acum trecea ca un plîns greu numai în largul cîmpiilor și prin văzduhul umed. SADOVEANU, O. I 150. E o seară întunecată și umedă de început de toamnă. DUNĂREANU, CH. 107. Pe culmi întunericul piere, Dar valea e-n neagra putere a umedei nopți. COȘBUC, P. II 7. Ascultă liniștita ei răsuflare caldă și umedă. EMINESCU, N. 12. ◊ (Poetic) Mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă. EMINESCU, N. 11. 2. (Despre ochi) Înlăcrimat; (cu nuanță afectivă) galeș, duios. Cazacul o privea dulce, cu ochii lui negri și umezi. SADOVEANU, O. VII 35. Ci tu rămîi în floare ca luna lui april, Cu ochii mari și umezi, cu zîmbet de copil. EMINESCU, O. I 128. Acum ea, tristă, din cort ieșise Și cu ochii umezi lung se uita. ALECSANDRI, P. I 21. ◊ (Prin analogie) Capete de junci și de văcuțe, cu ochi blînzi, umezi, răsăreau ici-colo. SADOVEANU, O. VII 237. ♦ (Despre mîini) Acoperit cu un strat subțire de sudoare; (despre gură) proaspătă, răcoroasă. Era umedă a sa guriță. ALECSANDRI, P. I 20.
UMEZÍ, umezesc, vb. IV. Refl. 1. A se uda puțin, a deveni umed; a-și mări umiditatea. Fruntea i se umezi de sudoare. DUMITRIU, N. 25. ◊ Tranz. Își umezi buzele și rîse fermecător. DUMITRIU, N. 116. (Apa) ajunse să umezească creștetul dealului și se prăvăli clocotind iar în matca ei. DELAVRANCEA, la CADE. 2. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Ochii bolnavului s-au umezit, lucind ca două stele în ceață. SADOVEANU, N. P. 368. Ochii lui... se umezesc încetul cu încetul. SAHIA, N. 98. Un zîmbet amar îmi trecu pe buze, mi se umezise ochii și glasul mi se înnodă în gît. HOGAȘ, M. N. 19. ◊ Tranz. (Subiectul devine obiect) Lacrimi de mulțumire umezesc ochii fericiților părinți. VLAHUȚĂ, O. A. 436.
úmed adj. m., pl. úmezi; f. úmedă, pl. úmede
umezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 să umezeáscă
úmed adj. m., pl. úmezi; f. sg. úmedă, pl. úmede
umezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezésc, imperf. 3 sg. umezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. umezeáscă
ÚMED adj. 1. v. jilav. 2. v. igrasios. 3. verde. (Lemne ~ de foc.) 4. (MET.) v. ploios. 5. v. înlăcrimat. 6. umezit. (Un obiect ~.)
UMEZÍ vb. 1. v. înmuia. 2. v. jilăvi. 3. v. înlăcrima. 4. v. uda.
Umed ≠ uscat
A (se) umezi ≠ a (se) usca
úmed (-dă), adj. – Jilav, neuscat. – Istr. umid. Lat. hūmĭdus (Pușcariu 1802; REW 4233), cf. it. umido. – Der. umedos, adj. (umed, jilav); umezi, vb. (a deveni sau a face să devină umed, a înmuia, a stropi); umezeală (var. umejune, umegiune), s. f. (umiditate).
ÚMED ~dă (~zi, ~de) 1) Care conține o cantitate abia simțită de apă sau alt lichid; jilav; reavăn. Rufe ~de.Ochi ~zi ochi înlăcrimați. 2) (despre atmosferă) Care este încărcat cu vapori de apă. ◊ Climă ~dă climă caracterizată prin ploi și cețuri dese. 3) (despre locuințe, pereți, ziduri etc.) Care se caracterizează prin igrasie; igrasios. /<lat. humidus
A UMEZÍ ~ésc tranz. A face să se umezească; a jilăvi. /Din umed
A SE UMEZÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbiba (ușor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umed
umed a. 1. care ține de natura apei; 2. îmbibat, încărcat cu aburi de apă: loc umed, aer umed. [Lat. HUMIDUS].
umezì v. a (se) face umed.
úmed, -ă adj. (lat. húmidus, ûmĭdus). Care conține puțină apă, igrasios: casele umede cauzează reumatizm, aer umed. Ochĭ umezĭ, ochĭ plinĭ de lacrămĭ. V. ud, jilav, reavăn.
umezésc v. tr. (d. umed). Fac umed: ploaĭa a umezit zidurile, zidurile s’aŭ umezit de ploaĭe.
UMED adj. 1. jilav, reavăn, ud, (rar) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.) 2. igrasios, (reg.) mucegăit. (O casă ~; un perele ~.) 3. verde. (Lemne ~ de foc.) 4. (MET.) ploios, (franțuzism rar) pluvios, (înv. și reg.) plouros, (reg.) ploicios, plointe. (Vreme ~.) 5. înlăcrimat, ud, umezit, (înv. și reg.) lăcrămos. (Cu ochii ~.)
UMEZI vb. 1. a înmuia, a muia, a uda, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.) 2. a (se) jilăvi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a (se) înlăcrima, a (se) uda. (Ochii i s-au ~.) 4. a uda, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.)
afacere umedă expr. (intl.) crimă în care victima pierde sânge

umezi dex

Intrare: umezi
umezi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: umed
umed adjectiv