umezeală definitie

11 definiții pentru umezeală

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect umed al ochilor. – Umezi + suf. -eală.
UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală.
UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (v. umiditate); (concretizat) apa sau vaporii de apă care produc umiditate. Vîntul era cald, usca numaidecît pe obrazul oamenilor umezeala ploii sau a fulgului de zăpadă topit. DUMITRIU, N. 58. Toamna venise, era frig și umezeala pătrundea mădularele. SADOVEANU, O. VI 105. Soarele, de-o suliță înalt pe ceruri, nu sorbise încă umezeala dimineții. HOGAȘ, M. N. 52. Mi-e foame și frig – m-a răzbit umezeala. CARAGIALE, P. 32. ♦ Igrasie. Sala strîmtă... mirosea a umezeală, a pereți reci. DUMITRIU, N. 164. 2. Aspect umed pe care îl au uneori ochii; p. ext. strălucire (din cauza lacrimilor). Ochii lui capătă aceeași umezeală a bucuriilor sincere. SAHIA, N. 35. De dimineață brutarul deschide cuptorul, avînd în ochi umezeala caldă a somnului. DEMETRESCU, O. 115. 3. (Concretizat) Loc umed. Zadarnic piatra cea mormîntală Ne țintuiește sub umezeală. MACEDONSKI, O. I 20. De dorul Ionului Rupsei lemnul domnului Și-l purtai, Pînă-l uscai; Și-l pusei la umezeală, Doar Ioan să-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155.
umezeálă s. f., g.-d. art. umezélii; pl. umezéli
umezeálă s. f., g.-d. art. umezélii; pl. umezéli
UMEZEÁLĂ s. 1. v. umiditate. 2. v. jilăveală. 3. v. igrasie.
UMEZEÁLĂ ~éli f. 1) Însușirea de a fi umed; reveneală; jilăveală. 2) Cantitate de apa sau de vapori de apă dintr-un mediu; jilăveală. 3) Apă îmbibată în pereții unei construcții. /a (se) umezi + suf. ~eală
umezeală f. însușirea celor umede.
umezeálă f., pl. elĭ. Apă (picăturĭ, abur) răspîndită pin pămînt, pin zidurĭ, pin aer (igrasie): umezeala aeruluĭ după ploaĭe se măsoară cu igrometru. – Vechĭ și umegĭune, -june. Cp. cu putregĭune.
UMEZEA s. 1. (FIZ.) umiditate. (~ unui corp.) 2. jilăveală, reveneală, udătură, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.) 3. igrasie, (reg.) mucegăială, reveneală. (~ a pereților.)
UMEZEALĂ. Subst. Umezeală, umiditate, umezire, umegiune (rar), umectare (livr.), umidificare, udare, udat, udătură, udăturică (dim.), udeală (pop.), stropeală, stropire, stropit, stropitură; înmuiere, muiat, muiere; îmbibare, infiltrare, impregnare; jilăveală, jilăvire, reveneală (reg.); igrasie. Ploaie; rouă; ceață; lapoviță. Aburire. Abur. Umezitor; umezitor de aer. Stropitoare. Adj. Umed, umezit, umezos (rar), umectat, ud, udat, stropit, plouat; înmuiat, muiat; jilav, jilăvit, reavăn; aburos, aburit, apos, apătos. Igrasios. Plouat; rourat, rouros; cețos. Vb. A (se) umezi, a umecta (livr.), a (se) uda, a (se) stropi; a înmuia, a muia; a se jilăvi, a deveni jilav, a (se) reveni (reg.), a (se) îmbiba, a (se) impregna, a (se) infiltra. A ploua, a roura; a se încețoșa. V. apă, ceață, fenomene atmosferice, ploaie.

umezeală dex

Intrare: umezeală
umezeală substantiv feminin