umectare definitie

2 intrări

14 definiții pentru umectare

UMECTÁ, umectez, vb. I. Tranz. (Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din fr. humecter, lat. humectare.
UMECTÁRE, umectări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a umecta și rezultatul ei. – V. umecta.
UMECTÁ, umectez, vb. I. Tranz. (Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din fr. humecter, lat. humectare.
UMECTÁRE, umectări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a umecta și rezultatul ei. – V. umecta.
UMECTÁ, umectez, vb. I. Tranz. (Mai ales în limbajul medical) A umezi ușor (la suprafață).
UMECTÁRE, umectări, s. f. Acțiunea de a umecta.
umectá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 umecteáză
umectáre (livr.) s. f., g.-d. art. umectắrii; pl. umectắri
umectá vb., ind. prez. 1 sg. umectéz, 3 sg. și pl. umecteáză
umectáre s. f., g.-d. art. umectării; pl. umectări
UMECTÁ vb. I. tr. (Med.) A umezi ușor (la suprafață). [P.i. -tez. / < fr. humecter, cf. lat. humectare].
UMECTÁRE s.f. Acțiunea de a umecta și rezultatul ei; umezire. [< umecta].
UMECTÁ vb. tr. (med.) a umezi ușor (la suprafață). (< fr. humecter, lat. humectare)
A UMECTÁ ~éz tranz. A umezi ușor (la suprafață). /<fr. humecter, lat. humectare

umectare dex

Intrare: umecta
umecta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: umectare
umectare substantiv feminin