Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru umbrelă

UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. 1. Obiect destinat să apere de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pînză circulară, care se întinde și se strînge prin intermediul unor spițe așezate în jurul unui băț. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. CĂLINESCU, E. O. I 46. Îl atingeau umbrelele deschise. C. PETRESCU, Î. II 158. Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela. REBREANU, R. I 43. 2. Umbrar (3). Deasupra băncilor, ca niște mari ciuperci, umbrele de pînză. STANCU, U.R.S.S. 164.
umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréle
umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréle
UMBRÉLĂ s. (înv. și reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. și Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)
UMBRÉLĂ s.f. Obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, constând dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. [Cf. fr. ombrelle, it. ombrello].
UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella)
UMBRÉLĂ ~e f. Obiect portativ care apără de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pânză întinsă pe spițe metalice, dispuse în jurul unui ax cu mâner. [G.-D. umbrelei] /<fr. ombrelle
umbrelă f. mic cort portativ din stofă ușoară ce se poate închide după plac spre a se apăra de ploaie și soare.
*umbrélă f., pl. e (fr. ombrelle, d. it. ombrello și a-. V. umbelă1). Cortel, adăpost portativ contra soareluĭ orĭ ploiĭ. (E făcut ob. din opt clinĭ de pînză cusuțĭ și întinșĭ pe niște speteze). – Primu care a purtat umbrelă în Anglia a fost Jonas Hanway (1712-1786).[1]
UMBRE s. (înv. și reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. și Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)
cort-umbrélă s. n. ◊ „Cort-umbrelă. Pentru a înlătura principalul inconvenient al corturilor obișnuite – durata necesară instalării lor – un producător francez de umbrele a conceput un sistem ultrarapid (50 de secunde) de «desfășurare» a cortului după principiul deschiderii umbrelelor.” Sc. 27 IV 78 p. 6. ◊ „Cort-umbrelă. Un cort ce se deschide ca o umbrelă și poate fi instalat mai simplu și mai repede decât cele obișnuite a fost realizat în Franța.” R.l. 5 X 78 p. 6 //din cort + umbrelă, probabil după model fr.//
umbrélă s. f. în sint. adv. sub umbrela (cuiva) Sub protecția (cuiva) ◊ „Ansamblul operațiunilor sub umbrela ONU” R.l. 23 II 93 p. 3. ◊ „Chiar și cei adăpostiți sub umbrela de la Cotroceni au pierdut ceva – respectabilitatea.” ◊ „22” 40/93 p. 1. ◊ „Dnii C. și P. [își dau osteneala] să se instaleze sub altă «umbrelă».” R.l. 16 VI 95 p. 1; v. și Curierul rom. ian-martie 93 p. 12, R.l. internaț. 9 VIII 94 (din engl. under the umbrella, it. sotto l’ombrello; cf. fr. parapluie „protecție, adăpost”; BD 1966)
umbrelă, umbrele s. f. (intl.) persoană coruptă din aparatul poliției sau al justiției care protejează un infractor.
umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuțit, înmuiat în otravă.

umbrelă definitie

umbrelă dex

Intrare: umbrelă
umbrelă substantiv feminin