umbrelă definitie

16 definiții pentru umbrelă

UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. Obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare. – Din fr. ombrelle (după umbră).
UMBRÉLĂ, umbrele, s. f. 1. Obiect destinat să apere de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pînză circulară, care se întinde și se strînge prin intermediul unor spițe așezate în jurul unui băț. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. CĂLINESCU, E. O. I 46. Îl atingeau umbrelele deschise. C. PETRESCU, Î. II 158. Vezi, el a presimțit schimbarea vremii și a venit cu umbrela. REBREANU, R. I 43. 2. Umbrar (3). Deasupra băncilor, ca niște mari ciuperci, umbrele de pînză. STANCU, U.R.S.S. 164.
umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréle
umbrélă s. f., g.-d. art. umbrélei; pl. umbréle
UMBRÉLĂ s. (înv. și reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. și Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)
UMBRÉLĂ s.f. Obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, constând dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. [Cf. fr. ombrelle, it. ombrello].
UMBRÉLĂ s. f. obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, dintr-o bucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. (< fr. ombrelle, lat. umbrella)
UMBRÉLĂ ~e f. Obiect portativ care apără de ploaie sau de soare, alcătuit dintr-o pânză întinsă pe spițe metalice, dispuse în jurul unui ax cu mâner. [G.-D. umbrelei] /<fr. ombrelle
umbrelă f. mic cort portativ din stofă ușoară ce se poate închide după plac spre a se apăra de ploaie și soare.
*umbrélă f., pl. e (fr. ombrelle, d. it. ombrello și a-. V. umbelă1). Cortel, adăpost portativ contra soareluĭ orĭ ploiĭ. (E făcut ob. din opt clinĭ de pînză cusuțĭ și întinșĭ pe niște speteze). – Primu care a purtat umbrelă în Anglia a fost Jonas Hanway (1712-1786).[1]
UMBRE s. (înv. și reg.) parapleu, (Mold.) cortel, (Bucov.) parazol, (Ban. și Transilv.) ploier, (prin Olt.) vetrelă, (înv., în Transilv.) cort. (~ de ploaie.)
cort-umbrélă s. n. ◊ „Cort-umbrelă. Pentru a înlătura principalul inconvenient al corturilor obișnuite – durata necesară instalării lor – un producător francez de umbrele a conceput un sistem ultrarapid (50 de secunde) de «desfășurare» a cortului după principiul deschiderii umbrelelor.” Sc. 27 IV 78 p. 6. ◊ „Cort-umbrelă. Un cort ce se deschide ca o umbrelă și poate fi instalat mai simplu și mai repede decât cele obișnuite a fost realizat în Franța.” R.l. 5 X 78 p. 6 //din cort + umbrelă, probabil după model fr.//
umbrélă s. f. în sint. adv. sub umbrela (cuiva) Sub protecția (cuiva) ◊ „Ansamblul operațiunilor sub umbrela ONU” R.l. 23 II 93 p. 3. ◊ „Chiar și cei adăpostiți sub umbrela de la Cotroceni au pierdut ceva – respectabilitatea.” ◊ „22” 40/93 p. 1. ◊ „Dnii C. și P. [își dau osteneala] să se instaleze sub altă «umbrelă».” R.l. 16 VI 95 p. 1; v. și Curierul rom. ian-martie 93 p. 12, R.l. internaț. 9 VIII 94 (din engl. under the umbrella, it. sotto l’ombrello; cf. fr. parapluie „protecție, adăpost”; BD 1966)
umbrelă, umbrele s. f. (intl.) persoană coruptă din aparatul poliției sau al justiției care protejează un infractor.
umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuțit, înmuiat în otravă.

umbrelă dex

Intrare: umbrelă
umbrelă substantiv feminin