umblător definitie

10 definiții pentru umblător

UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.
UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.
UMBLĂTÓR1, umblători, s. m. (Învechit) Ostaș dintr-un corp de curieri ai domnilor moldoveni, pentru Polonia și Ucraina. Vom putea, din notițele ce ne-a păstrat Cantemir, să lămurim armata Moldovei. Ea se compunea:... două vătășii: umblătorii de Hotin și umblătorii de Soroca. BĂLCESCU, O. I 118.
UMBLĂTÓR2, -OÁRE, umblători, -oare, adj. (Rar) Care umblă (mult). ◊ Pod umblător v. pod (I 1).
umblătór2 (înv.) s. m., pl. umblătóri
umblătór1 adj. m., pl. umblătóri; f. sg. și pl. umblătoáre
umblătór adj. m., s. m., pl. umblătóri; f. sg. și pl. umblătoáre
umblător a. mobil: pod umblător. ║ m. od. ștafetar: umblătorii de Hotin și de Soroca.
umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.
umblător, umblători s. m. pantof.

umblător dex

Intrare: umblător (adj.)
umblător 2 adj. adjectiv
Intrare: umblător (s.m.)
umblător 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin