UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.

UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător.

UMBLĂTOÁRE, umblători, s. f. 1. Compartiment dintr-o lucrare minieră (puț, suitoare, plan înclinat) amenajat pentru circulația personalului. 2. (Popular) Latrină, privată, closet. Între case, – pompa de apă, un măr cu ramurile răsucite, betege și... umblătoarea care miroase urît. STANCU, D. 334.

UMBLĂTÓR2, -OÁRE, umblători, -oare, adj. (Rar) Care umblă (mult). ◊ Pod umblător v. pod (I 1).

umblătoáre s. f., g.-d. art. umblătórii; pl. umblătóri

umblătór1 adj. m., pl. umblătóri; f. sg. și pl. umblătoáre

umblătoáre (compartiment într-o lucrare minieră, latrină) s. f., g.-d. art. umblătórii; pl. umblătóri

umblătór adj. m., s. m., pl. umblătóri; f. sg. și pl. umblătoáre

UMBLĂTOÁRE s. v. closet, toaletă, vece.

umblătoare f. loc pentru satisfacerea trebuințelor naturale. [Sub raportul sensului, cf. trepăda și urdina].

umblător a. mobil: pod umblător. ║ m. od. ștafetar: umblătorii de Hotin și de Soroca.

umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.

umblătoare s. v. CLOSET. TOALETĂ. VECE.