umblăcì v. Mold. 1.a îmblăti; 2. a snopi în bătăi: te apuc la umblăcit ca pe oi AL. [V. îmblăciu].

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.

umblăcésc, -ăcíe, -ăcíŭ, umblătésc, V. îmbl-.