UMANIZÁ, umanizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai omenos, mai apropiat de oameni. 2. Tranz. A căpăta trăsături, caracteristici apropiate de cele ale omului. – Din fr. humaniser.

UMANIZÁ, umanizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai uman, mai apropiat de oameni. 2. Tranz. A atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri omenești. – Din fr. humaniser.

UMANIZÁ, umanizez, vb. I. Tranz. A face mai omenos, mai blînd. ◊ Refl. Aș dori să văd un zîmbet, să aud o vorbă afabilă. Nu. Sînt de o strictețe de automat, de o rigiditate absurdă. – Or să se umanizeze, domnule colonel. SADOVEANU, M. C. 90.

umanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 umanizeáză

umanizá vb., ind. prez. 1 sg. umanizéz, 3 sg. și pl. umanizeáză

UMANIZÁ vb. v. civiliza.

UMANIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. 2. tr. A da viață, a însufleți. [< fr. humaniser].

UMANIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. II. tr. a atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri umane. (< fr. humaniser)

A UMANIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se umanizeze. 2) (animale sau obiecte) A înzestra cu însușiri omenești; a personifica. /< fr. humaniser

A SE UMANIZÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) uman; a se perfecționa ca om. /< fr. humaniser

umanizà v. 1. a face bun, uman, a civiliza; 2. fig. a face mai sociabil, a îmblânzi.

*umanizéz v. tr. (d. uman: fr. humaniser). Îmblînzesc, cĭoplesc sufletu: a umaniza un sălbatic.

umaniza vb. v. CIVILIZA.