Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru umanitate

UMANIT├üTE s. f. 1. Sentiment de bun─âvoin╚Ť─â, compasiune pentru nenorocirile altuia, bun─âtate, omenie, umanitarism. 2. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ÔÖŽ Colectivitate de oameni. ÔÇô Din lat. humanitas, -atis, fr. humanit├ę.
UMANIT├üTE s. f. 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ÔÖŽ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. ÔÇô Din lat. humanitas, -atis, fr. humanit├ę.
UMANIT├üTE s. f. 1. Totalitatea oamenilor, omenire. ╚Üiu s─â m─â l─âmuresc asupra marilor chestiuni cari preocup─â umanitatea. CARAGIALE, O. VII 188. Credea ├«n viitorul promis umanit─â╚Ťii, Precum ╚Öi ├«n triumful justi╚Ťiei. BOLINTINEANU, O. 227. ├Än inima femeii se oglindesc... cele mai nobile sentimente ╚Öi patimi ale umanit─â╚Ťii. BOLLIAC, O. 44. ÔÖŽ Colectivitate de oameni. Ion Ozun n-ar fi crezut c─â ├«ntr-un spa╚Ťiu at├«t de str├«mt poate vie╚Ťui at├«t de sonor o at├«t de divers─â ╚Öi trist─â umanitate. C. PETRESCU, C. V. 49. Ar fi avut putere s─â-i pun─â cu botul pe labe pe to╚Ťi satrapii mici ╚Öi mari ce terorizau umanitatea de la marginile ora╚Öului. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 16. 2. Umanitarism. S-a mai pomenit at├«ta umanitate ├«n vreo armat─â de c├«nd e istoria? REBREANU, P. S. 135. ╚śi acum, domnilor, las dreptul deoparte; ╚Öi... nu voi mai chema in ajutorul ╚Ť─âranilor no╚Ötri dec├«t umanitatea ╚Öi patriotismul dumneavoastr─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 184.
umanit├íte s. f., g.-d. art. umanitß║»╚Ťii
umanit├íte s. f., g.-d. art. umanit─â╚Ťii
UMANITÁTE s. 1. v. omenire. 2. v. umanitarism. 3. v. omenie.
UMANIT├üTE s.f. 1. Neamul omenesc, omenire. ÔÖŽ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism; omenie, bun─âtate, mil─â. [Cf. lat. humanitas, fr. humanit├ę].
UMANIT├üTE s. f. 1. neamul omenesc, omenire. ÔŚŐ colectivitate de oameni. 2. omenie, bun─âtate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism. (< fr. humanit├ę, lat. humanitas)
UMANIT├üTE f. 1) Caracter uman. 2) Compasiune ╚Öi bun─âvoin╚Ť─â fa╚Ť─â de nenorocirile altora. 3) Totalitate a oamenilor de pe glob; neam omenesc; omenire; lume. /<lat. humanitas, ~atis, fr. humanit├ę
umanitate f. 1. genul uman: umanitatea ar trebui s─â formeze o singur─â familie; 2. ├«ndurare pentru suferin╚Ťele altuia: principe plin de umanitate.
*umanit├íte f. (lat. hum├ínitas, -├ítis). Omenire, neamu uman: Pasteur fu un binef─âc─âtor al umanit─â╚Ťi─ş. Calitatea (natura) de om: sl─âbic─şunile umanit─â╚Ťi─ş. Fig. Omenie, bl├«nde╚Ť─â: a trata captivi─ş cu umanitate. Pl. ├Änv─â╚Ť─âm├«ntu secundar clasic.
UMANITATE s. 1. lume, omenire, (înv. și reg.) omenime. (Întreaga ~.) 2. umanitarism. (~ lui era cunoscută.)

Umanitate dex online | sinonim

Umanitate definitie

Intrare: umanitate
umanitate substantiv feminin (numai) singular