umanitar definitie

11 definiții pentru umanitar

UMANITÁR, -Ă, umanitari, -e, adj. Care urmărește, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanității. – Din fr. humanitaire.
UMANITÁR, -Ă, umanitari, -e, adj. Care urmărește, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanității. – Din fr. humanitaire.
UMANITÁR, -Ă, umanitari, -e, adj. Care urmărește binele omenirii, este plin de umanitate, devotat umanității; care lucrează în interesul omenirii. Doctorul călca uneori regulamentul spitalului. Făcea o mică fraudă umanitară. BART, E. 313. Spiritul adînc idealist și larg umanitar al lui Schiller. GHEREA, ST. CR. I 174.
umanitár adj. m., pl. umanitári; f. umanitáră, pl. umanitáre
umanitár adj. m., pl. umanitári; f. sg. umanitáră, pl. umanitáre
Umanitar ≠ antiumanitar
UMANITÁR, -Ă adj. Care se preocupă de interesele, de binele omenirii; plin de umanitate. [Cf. fr. humanitaire].
UMANITÁR, -Ă adj. care se preocupă de binele omenirii, filantropic, plin de umanitate. (< fr. humanitaire)
UMANITÁR ~ă (~i, ~e) Care vizează interesele și prosperitatea umanității; plin de umanitate; devotat omenirii. /<fr. humanitaire
umanitar a. 1. ce interesează umanitatea sau cultura umană: studii umanitare; 2. care se ocupă de interesele omenirii: filozof umanitar.
*umanitár, -ă adj. (d. umanitate; fr. humanitaire). Care interesează umanitatea (omenirea): instituțiunĭ umanitare. Care se interesează (se ocupă) de umanitate: un filosof umanitar.

umanitar dex

Intrare: umanitar
umanitar adjectiv