12 definiții pentru umanistă
UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste,
s. m. și
f.,
adj. 1. Adj. Care aparține umanismului (
1), care se bazează pe umanism sau promovează umanismul. ♦ Care este de domeniul culturii clasice, care se consacră studiului operelor clasice greco-latine; umanistic.
2. S. m. și
f. Adept, partizan al umanismului (
1).
3. S. m. Artist, gânditor care aparține umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii, care studia operele Antichității.
4. S. m. și
f. Student sau elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din
fr. humaniste. UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste,
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Adept, partizan al umanismului. ♦ (La
m.) Savant din
sec. XVII, care studia operele antichității.
2. Adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic.
3. S. m. și
f. Elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din
fr. humaniste. UMANÍST2, -Ă, umaniști, -ste,
adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; care este de domeniul culturii clasice. Studii umaniste.
umaníst adj. m.,
s. m.,
pl. umaníști;
adj. f.,
s. f. umanístă,
pl. umaníste
umaníst s. m., adj. m., pl. umaníști; f. sg. umanístă, pl. umaníste UMANÍST adj. umanistic. (Cultură ~.) UMANÍST, -Ă adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. și f.
1. Adept, partizan al umanismului. ♦ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichității.
2. Elev de liceu care urmează secția umanistică. [< fr. humaniste, it. umanista].
UMANÍST, -Ă I.
adj.,
s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II.
s. m. artist, gânditor aparținând umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii care studia operele antichității. (< fr. humaniste)
UMANÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al umanismului. 2) (în epoca Renașterii) Om de știință preocupat de studierea culturii, literaturii și limbilor clasice. 3) Persoană, pătrunsă de umanism. /<fr. humaniste UMANÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de umanism; propriu umanismului. Filozof ~. 2) v. UMANISTIC. /<fr. humaniste *umaníst, -ă s. (d. uman). Adept al umanizmuluĭ: Erasm fu un umanist de geniŭ. Adj. Direcțiunea umanistă.
UMANIST adj. umanistic. (Cultură ~.) Umanistă dex online | sinonim
Umanistă definitie
Intrare: umanistă
umanistă substantiv feminin admite vocativul