Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru umanist─â

UMAN├ŹST, -─é, umani╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f., adj. 1. Adj. Care apar╚Ťine umanismului (1), care se bazeaz─â pe umanism sau promoveaz─â umanismul. ÔÖŽ Care este de domeniul culturii clasice, care se consacr─â studiului operelor clasice greco-latine; umanistic. 2. S. m. ╚Öi f. Adept, partizan al umanismului (1). 3. S. m. Artist, g├ónditor care apar╚Ťine umanismului Rena╚Öterii; c─ârturar din epoca Rena╚Öterii, care studia operele Antichit─â╚Ťii. 4. S. m. ╚Öi f. Student sau elev de liceu care urmeaz─â ├«nv─â╚Ť─âm├óntul umanistic. ÔÇô Din fr. humaniste.
UMAN├ŹST, -─é, umani╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Adept, partizan al umanismului. ÔÖŽ (La m.) Savant din sec. XVII, care studia operele antichit─â╚Ťii. 2. Adj. Care apar╚Ťine umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. 3. S. m. ╚Öi f. Elev de liceu care urmeaz─â ├«nv─â╚Ť─âm├óntul umanistic. ÔÇô Din fr. humaniste.
UMAN├ŹST2, -─é, umani╚Öti, -ste, adj. Care apar╚Ťine umanismului, privitor la umanism; care este de domeniul culturii clasice. Studii umaniste.
uman├şst adj. m., s. m., pl. uman├ş╚Öti; adj. f., s. f. uman├şst─â, pl. uman├şste
uman├şst s. m., adj. m., pl. uman├ş╚Öti; f. sg. uman├şst─â, pl. uman├şste
UMAN├ŹST adj. umanistic. (Cultur─â ~.)
UMAN├ŹST, -─é adj. Care apar╚Ťine umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. ╚Öi f. 1. Adept, partizan al umanismului. ÔÖŽ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichit─â╚Ťii. 2. Elev de liceu care urmeaz─â sec╚Ťia umanistic─â. [< fr. humaniste, it. umanista].
UMAN├ŹST, -─é I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, g├ónditor apar╚Ťin├ónd umanismului Rena╚Öterii; c─ârturar din epoca Rena╚Öterii care studia operele antichit─â╚Ťii. (< fr. humaniste)
UMAN├ŹST2 ~st─â (~╚Öti, ~ste) m. ╚Öi f. 1) Adept al umanismului. 2) (├«n epoca Rena╚Öterii) Om de ╚Ötiin╚Ť─â preocupat de studierea culturii, literaturii ╚Öi limbilor clasice. 3) Persoan─â, p─âtruns─â de umanism. /<fr. humaniste
UMAN├ŹST1 ~st─â (~╚Öti, ~ste) 1) Care ╚Ťine de umanism; propriu umanismului. Filozof ~. 2) v. UMANISTIC. /<fr. humaniste
*uman├şst, -─â s. (d. uman). Adept al umanizmulu─ş: Erasm fu un umanist de geni┼ş. Adj. Direc╚Ťiunea umanist─â.
UMANIST adj. umanistic. (Cultur─â ~.)

Umanist─â dex online | sinonim

Umanist─â definitie

Intrare: umanist─â
umanist─â substantiv feminin admite vocativul
Intrare: umanist (adj.)
umanist 2 adj. adjectiv