ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit’ „a prinde, a surprinde”.

ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit’ „ a prinde, a surprinde”.

ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A uimi peste măsură; a buimăci, a zăpăci, a năuci. Atîtea opere de artă, îngrămădite unele lîngă altele, într-un spațiu redus, te uluiesc. STANCU, U.R.S.S. 118. Cu o îndrăzneală care mă ului, acest fermecător îmi afirmă pasionat că tocmai aceasta o așteaptă. GALACTION, O. I 238. O floare însă ului pur și simplu pe Ladima căci avea ceva misterios în somptuozitatea ei. CAMIL PETRESCU, N. 77. ◊ Refl. Nu se dezmeticise voinicul nostru, ba mai rău se uluise și se trezi dus pe sus. DELAVRANCEA, S. 101. Pierderea domnului lor îi făcură să se uluiască. ISPIRESCU, M. V. 59.

ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Peste măsură de uimit; zăpăcit, buimăcit. Se uitau unii la alții, uluiți. REBREANU, R. I 112. Moș Petrache, uluit, înspăimîntat, frînt de oboseală, fără suflare, s-a împiedicat. POPA, V. 129. Uluit, ca fiecare recrut, se uita la cei care-l înconjurau. MIRONESCU, S. A. 57. ◊ (Substantivat) Uluitul de Epimeteu... se lăsă să-l tragă Pandora de mînă. ISPIRESCU, U. 93.

uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă

uluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. uluiáscă

ULUÍ vb. 1. v. uimi. 2. a uimi, (fig.) a speria. (M-a uluit cu inteligența lui.) 3. a năuci, a stupefia, a uimi. (Vestea aflată l-a uluit.) 4. v. minuna.

ULUÍ vb. v. ameți, buimăci, dărăpăna, dărâma, fâstâci, intimida, încurca, nărui, năuci, prăbuși, prăvăli, risipi, surpa, zăpăci.

ULUÍT adj. 1. v. crucit. 2. v. uimit.

ULUÍT adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

uluí (-iésc, -ít), vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicații nu par suficiente. – Der. uluială, s. f. (zăpăceală); uluitor, s. f. (uimitor, care uluiește).

A ULUÍ ~iésc tranz. A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. /cf. rus. ulovit’

A SE ULUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevăzut); a se uimi peste măsură. /cf. rus. ulovit’

uluì v. a se zăpăci. [Origină necunoscută].

uluit a. și adv. foarte confuz.

uluĭésc v. tr. (vsl. sîrb. uloviti, a prinde [vînat], d. loviti, a prinde, a vîna; rus. ulovitĭ, a prinde, a surprinde. V. lovesc). Uĭmesc, zăpăcesc, fac să nu maĭ știe ce face: vestea ceĭa l-a uluit. V. refl. Mă zăpăcesc grozav, mă încurc: s’a uluit de frumuseța eĭ. V. uĭmesc.

uluít, -ă adj. Foarte confuz, foarte zăpăcit (uĭmit, încurcat) de cele văzute saŭ auzite: rămase uluit cînd auzi grozava veste.

ului vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. FÎSTÎCI. INTIMIDA. ÎNCURCA. NĂRUI. NĂUCI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RISIPI. SURPA. ZĂPĂCI.

ULUI vb. 1. a minuna, a stupefia, a surprinde, a uimi. (Ce-mi spui tu pur și simplu mă ~.) 2. a uimi, (fig.) a speria. (M-a ~ cu inteligența lui.) 3. a năuci, a stupefia, a uimi. (Vestea aflată l-a ~.) 4. a se cruci, a se minuna, a se uimi, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

uluit adj. V. AMEȚIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT.

ULUIT adj. 1. crucit, minunat, perplex, stupefiat, surprins, uimit. (A rămas ~ de cele auzite.) 2. năuc, năucit, perplex, stupefiat, uimit. (O figură ~.)