Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru uluial─â

ULUI├üL─é, uluieli, s. f. Uluire. ÔÇô Ului + suf. -eal─â.
ULUI├üL─é, uluieli, s. f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Z─âp─âceal─â, buim─âceal─â. ÔÇô Ului + suf. -eal─â.
ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Faptul de a (se) ului; zăpăceală, buimăceală. Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului... și dete fuga în unghiul grădinii cel despre răsărit. ISPIRESCU, L. 235.
ului├íl─â s. f., g.-d. art. ului├ęlii; pl. ului├ęli
ului├íl─â s. f., g.-d. art. ului├ęlii; pl. ului├ęli
ULUI├üL─é s. 1. v. uimire. 2. v. stupefac╚Ťie.
ULUI├üL─é s. v. ame╚Ťeal─â, buim─âceal─â, buim─âcire, n─âuceal─â, n─âucire, perplexitate, z─âp─âceal─â.
ULUI├üL─é ~├ęli f. Stare a celui cuprins de o mare (╚Öi nea╚Öteptat─â) mirare, admira╚Ťie, emo╚Ťie. /a (se) ului + suf. ~eal─â
ulueal─â f. mare confuziune.
ulu─ş├íl─â f., pl. ─şel─ş. Starea celu─ş uluit.
uluială s. v. AMEȚEALĂ. BUIMĂCEALĂ. BUIMĂCIRE. NĂUCEALĂ. NĂUCIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ.
ULUIAL─é s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluire, (├«nv.) minune, uimeal─â. (~ cuiva ├«n fa╚Ťa unui lucru nea╚Öteptat.) 2. perplexitate, stupefac╚Ťie, stupoare, surprindere, surpriz─â, uimire, uluire. (Spre ~ lui...)

Uluial─â dex online | sinonim

Uluial─â definitie

Intrare: uluial─â
uluial─â substantiv feminin