ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar înrăit. [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar.

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar(ă) înrăit(ă), contrarevoluționar(ă) pătimaș(ă). [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar.

ultrareacționár (-re-ac-ți-o-) adj. m., s. m., pl. ultrareacționári; adj. f., s. f. ultrareacționáră, pl. ultrareacționáre

ultrareacționár adj., s. m. → reacționar

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s.m. și f. Reacționar înrăit. [Pron. -re-ac-. / < ultra- + reacționar, cf. it. ultrareazionario].

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. reacționar înrăit. (< ultra- + reacționar)