ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.

ULTRAMARÍN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.

ULTRAMARÍN s. m. Colorant albastru, obținut sintetic prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf; colorant roșu sau violet obținut din acesta prin trecerea unui curent de aer cald și de clor.[1]

ultramarín s. n.

ultramarín s. n.

ULTRAMARÍN s. v. albăstreală.

ULTRAMARÍN s.n. Produs sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf, întrebuințat drept colorant albastru. [< fr. ultramarine].

ULTRAMARÍN I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră. II. s. n. colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf. (< germ. ultramarin, fr. ultramarine, /II/ Ultramarin)

ULTRAMARÍN n. Substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.). /<germ. Ultramarin, fr. ultramarine

*ultramarín, -ă adj. (ultra- și marin, de coloarea măriĭ). Sineliŭ.

ULTRAMARIN s. albăstreală, (reg.) vinețeală, (Transilv.) mierială, (Mold. și Bucov.) sineală. (~ pentru rufe.)