Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ultraj

ULTRÁGIU s. n. v. ultraj.
ULTR├üJ, ultraje, s. n. Ofens─â, insult─â, amenin╚Ťare. ÔÖŽ (Jur.) Infrac╚Ťiune care const─â ├«n insult─â, calomnie, amenin╚Ťare ori alte acte de violen╚Ť─â ori de v─ât─âmare corporal─â ├«mpotriva unui func╚Ťionar aflat ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii; p. gener. jignire, ofens─â (grav─â), amenin╚Ťare, act de violen╚Ť─â ├«mpotriva cuiva. [Var.: ultr├ígiu s. n.] ÔÇô Dup─â fr. outrage, it. oltraggio.
ULTRÁGIU s. n. v. ultraj.
ULTR├üJ, ultraje, s. n. Ofens─â, insult─â, amenin╚Ťare, act de violen╚Ť─â ├«mpotriva unui reprezentant al autorit─â╚Ťii publice aflat ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii (╚Öi care constituie o infrac╚Ťiune); p. gener. jignire, ofens─â (grav─â), amenin╚Ťare, act de violen╚Ť─â ├«mpotriva cuiva. [Var.: ultr├ígiu s. n.] ÔÇô Dup─â fr. outrage, it. oltraggio.
ULTRÁGIU s. n. v. ultraj.
ULTR├üJ, ultraje, s. n. Ofens─â, jignire, insult─â (├«n special adus─â unui reprezentant al autorit─â╚Ťii publice aflat ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii). Nu-mi recunosc nici o vin─â. ╚śi nici dumneavoastr─â dreptul de a m─â judeca... ÔÇô Ultraj adus ├«n instan╚Ť─â. BARANGA-MORARU, F. 78. ÔÇô Variant─â: ultr├ígiu, ultragii (BART, S. M. 89, MACEDONSKI, O. II, 139), s. n.
ultráj s. n., pl. ultráje
ultráj s. n., pl. ultráje
ULTR├üJ s. v. afront, injurie, insult─â, jignire, ocar─â, ofens─â, ru╚Öine, umilin╚Ť─â.
ULTRÁGIU s.n. v. ultraj.
ULTR├üJ s.n. Insult─â adus─â unui reprezentant al autorit─â╚Ťii publice ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii; (p. ext.) ofens─â, insult─â la adresa cuiva; jignire. [Var. ultragiu s.n. / cf. fr. outrage < lat. ultra ÔÇô peste].
ULTR├üJ s. n. insult─â adus─â unui reprezentant al autorit─â╚Ťii publice ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii; (p. ext.) ofens─â, jignire adus─â cuiva. (dup─â fr. outrage, it. oltraggio)
ultr├íj (-je), s. n. ÔÇô Ofens─â, insult─â adus─â autorit─â╚Ťii. ÔÇô Var. ultragiu. It. oltraggio, cf. fr. outrage. ÔÇô Der. ultragia, vb. (a comite un ultraj).
ULTRÁGIU ~i n. v. ULTRAJ.
ULTR├üJ ~e n. 1) Ofens─â adus─â unei persoane oficiale (aflate ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii) const├ónd din vorbe, gesturi sau amenin╚Ť─âri. 2) Jignire grav─â. /<fr. oultrage, it. oltraggio
ultraj n. insult─â grav─â, mai ales ├«n contra agen╚Ťilor for╚Ťei publice (= fr. outrage).
*ultr├ígi┼ş n. ╚Öi -├íj n., pl. e (fr. outrage, d. outrer, a duce prea departe, d. outre, lat. ultra, dincolo; it. oltraggio). Injuria (ofensa) cea ma─ş grav─â cu vorba sa┼ş cu fapta. Insulta unu─ş func╚Ťionar ├«n exerci╚Ťiu func╚Ťiuni─ş. Fig. M├«nuire proast─â, jignire: ultragiu arte─ş, morale─ş. Ultragiu anilor, urmele b─âtr├«ne╚Ťi─ş.
ultraj s. v. AFRONT. INJURIE. INSULT─é. JIGNIRE. OCAR─é. OFENS─é. RU╚śINE. UMILIN╚Ü─é.

Ultraj dex online | sinonim

Ultraj definitie

Intrare: ultraj
ultragiu substantiv neutru
ultraj substantiv neutru