ultragiere definitie

2 intrări

18 definiții pentru ultragiere

ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager).
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia.
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager).
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia.
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității aflat în exercițiul funcțiunii sau pentru acte săvîrșite în exercițiul funcțiunii; p. ext. a jigni, a insulta, a ofensa.
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ultragiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. ultragiéz, 3 sg. și pl. ultragiáză, 1 pl. ultragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ultragiéze; ger. ultragiínd (sil. -gi-ind)
ultragiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri
ULTRAGIÁ vb. v. jigni.
ULTRAGIÉRE s. v. jignire.
ULTRAGIÁ vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorității) în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager].
ULTRAGIÉRE s.f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; insultare, ofensare; ultraj. [Pron. -gi-e-. / < ultragia].
ULTRAGIÁ vb. tr. a săvârși un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager)
A ULTRAGIÁ ~éz tranz. livr. (mai ales o persoană oficială aflată în exercițiul funcțiunii) A insulta prin vorbe și acțiuni amenințătoare; a supune unui ultraj; a ofensa în mod grav. /Din ultragiu
*ultragiéz v. tr. (fr. outrager; it. oltraggiare). Aduc injuria cea maĭ gravă cu fapta saŭ cu vorba. Insult un funcționar în exercițiu funcțiuniĭ. Fig. Mînuĭesc prost, jignesc: a ultragia arta, morala.
ULTRAGIA vb. a insulta, a jigni, a ofensa, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ pe nedrept.)
ULTRAGIERE s. insultare, jignire, ofensare, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.)

ultragiere dex

Intrare: ultragia
ultragia conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: -gi-a
Intrare: ultragiere
ultragiere substantiv feminin
  • silabisire: -gi-e-re