ultraacustică definitie

9 definiții pentru ultraacustică

ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
ULTRAACÚSTIC, -Ă, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Ultra- + acustică. Cf. fr. ultraacoustique.
ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii
ultraacústic adj. → acustic
ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii
ULTRAACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la ultraacustică; ultrasonor. [Cf. germ. ultraakustisch].
ULTRAACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. [Cf. germ. Ultraakustik, fr. ultraacoustique].
ULTRAACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la ultraacustică; ultrasonor. II. s. f. ramură a acusticii care studiază ultrasunetele. (< fr. ultraacoustique, /II/ germ. Ultraakustik)
ULTRAACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul ultrasunetelor. [Sil. -tra-a-] /ultra- + acustică

ultraacustică dex

Intrare: ultraacustic
ultraacustic adjectiv
Intrare: ultraacustică
ultraacustică substantiv feminin (numai) singular