ULTRAACÚSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.

ULTRAACÚSTIC, -Ă, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Ultra- + acustică. Cf. fr. ultraacoustique.

ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii

ultraacústic adj. → acustic

ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii

ULTRAACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la ultraacustică; ultrasonor. [Cf. germ. ultraakustisch].

ULTRAACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. [Cf. germ. Ultraakustik, fr. ultraacoustique].

ULTRAACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la ultraacustică; ultrasonor. II. s. f. ramură a acusticii care studiază ultrasunetele. (< fr. ultraacoustique, /II/ germ. Ultraakustik)

ULTRAACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul ultrasunetelor. [Sil. -tra-a-] /ultra- + acustică