Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ultimatum

ULTIMÁT s. n. v. ultimatum.
ULTIM├üTUM, ultimatumuri, s. n. Hot─âr├óre irevocabil─â, ultim cuv├ónt. ÔÖŽ (Jur.) Comunicare cuprinz├ónd condi╚Ťiile irevocabile pe care o putere, un stat, un ├«mputernicit le pune altuia, ├«n vederea rezolv─ârii unei situa╚Ťii litigioase de care depind rela╚Ťiile lor. [Var.: (├«nv.) ultim├ít s. n.] ÔÇô Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
ULTIMÁT s. n. v. ultimatum.
ULTIM├üTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinz├ónd condi╚Ťiile irevocabile pe care o putere, un stat, un ├«mputernicit le pune altuia ├«n vederea rezolv─ârii unei situa╚Ťii litigioase de care depind rela╚Ťiile lor reciproce. [Var.: (├«nv.) ultim├ít s. n.] ÔÇô Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
ULTIMÁT s. n. v. ultimatum.
ULTIM├üTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinz├«nd condi╚Ťiile irevocabile ╚Öi hot─âr├«toare pe care o putere, un stat, un ├«mputernicit etc. le pune altui stat, ├«n vederea rezolv─ârii unei situa╚Ťii litigioase de care depind rela╚Ťiile lor reciproce. Politica for╚Ťei, violen╚Ťei, ultimatumurilor, politica dus─â de imperialismul cotropitor se love╚Öte de hot├ór├«rea ferm─â a ╚Ü─ârii Sovietice de a lupta prin toate mijloacele ├«mpotriva dezl─ân╚Ťuirii unui nou r─âzboi. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 10, 10. ÔŚŐ (Adjectival) Mecanicii ├«╚Öi ├«nsu╚Öesc memoriul-ultimatum prezentat guvernului de organiza╚Ťiile ro╚Öii. PAS, Z. IV 220. ÔŚŐ Fig. ┬źDac─â nu-mi scrii, nu-╚Ťi pot scrie nici eu┬╗... Nu i-am putut r─âspunde nici la acest ultimatum. IBR─éILEANU, A. 33. ÔÇô Variant─â: ultim├ít (ODOBESCU, S. III 536) s. n.
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ultimátum s. n., pl. ultimátumuri
ULTIMÁT s.n. v. ultimatum.
ULTIM├üTUM s.n. Cerere categoric─â, care nu admite discu╚Ťii ╚Öi obiec╚Ťii, de a ├«ndeplini o condi╚Ťie pus─â sub amenin╚Ťarea folosirii for╚Ťei sau altor represiuni. ÔÖŽ Hot─âr├óre irevocabil─â, ultim cuv├ónt. [Var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus ÔÇô ultimul].
ULTIM├üTUM s. n. cerere categoric─â, care nu admite discu╚Ťii ╚Öi obiec╚Ťii, de a ├«ndeplini o condi╚Ťie pus─â sub amenin╚Ťarea folosirii for╚Ťei sau altor represiuni. ÔŚŐ hot─âr├óre irevocabil─â, ultim cuv├ónt. (< fr. ultimatum, germ. Ultimatum)
ULTIM├üTUM ~uri n. 1) Not─â diplomatic─â prin care un stat prezint─â altui stat o condi╚Ťie definitiv─â, al c─ârui refuz antreneaz─â luarea unor m─âsuri de constr├óngere. 2) Decizie irevocabil─â care nu admite contestare; exigen╚Ť─â imperativ─â. /<fr. ultimatum, germ. Ultimatum
ultimatum n. 1. ultimele condi╚Ťiuni puse la un tractat; 2. rezolu╚Ťiune definitiv─â ╚Öi irevocabil─â, cuv├óntul cel din urm─â.
*ultim├ít n., pl. e ╚Öi ur─ş (lat. modern ultimatum, dedus din ultimare, a ajunge la sf├«r╚Öit [timpul]). Ultimu cuv├«nt pe care un stat ├«l adreseaz─â altu─şa ╚Öi dup─â care, dac─â nu e ascultat, urmeaz─â ruperea rela╚Ťiunilor diplomatice sa┼ş r─âzbo─şu: a adresa un ultimat.

Ultimatum dex online | sinonim

Ultimatum definitie

Intrare: ultimatum
ultimat substantiv neutru
ultimatum substantiv neutru