ultimativ definitie

9 definiții pentru ultimativ

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum.
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. sg. ultimatívă, pl. ultimatíve
ULTIMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ].
ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif)
ULTIMATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de ultimatum; care conține un ultimatum. /<fr. ultimatif
*ultimatív, -ă adj. (d. ultimat). Care are caracter de ultimat: notă ultimativă.

ultimativ dex

Intrare: ultimativ
ultimativ adjectiv