Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ultim

├ÜLTIM, -─é, ultimi, -e, adj. Cel din urm─â (dintr-o serie de elemente spa╚Ťiale, temporale, valorice); care se afl─â la sf├ór╚Öit, ├«n urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ÔŚŐ Ultima or─â = rubric─â dintr-o gazet─â av├ónd cele mai noi ╚Ötiri. ÔÇô Din lat. ultimus, it. ultimo.
├ÜLTIM, -─é, ultimi, -e, adj. Care este cel din urm─â (dintr-o serie de elemente spa╚Ťiale, temporale, valorice); care se afl─â la sf├ór╚Öit, ├«n urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ÔŚŐ Ultima or─â = rubric─â av├ónd cele mai noi ╚Ötiri dintr-o gazet─â. ÔÇô Din lat. ultimus, it. ultimo.
├ÜLTIM, -─é, ultimi, -e, adj. Care ocup─â locul cel din urm─â (dintr-o serie, dintr-o succesiune). ├Äntr-unul din palatele Kremlinului, cu od─âi mici ╚Öi scunde, g─âsim apartamentul ├«n care a tr─âit ╚Öi a lucrat ├«n ultimii ani ai vie╚Ťii sale, Vladimir Ilici Lenin. STANCU, U. R. S. S. 66. C├«╚Ťi oameni... lupt─â cu entuziasm p├«n─â la ultima suflare, pentru a cuceri o nou─â raz─â de lumin─â ╚Öi de dreptate. VLAHU╚Ü─é, O. A. 434. El muri... mut p├«n─â-n ultimul moment. EMINESCU, N. 40. ÔŚŐ Ultima or─â = rubric─â ├«ntr-o gazet─â unde se public─â cele din urm─â ╚Ötiri culese p├«n─â ├«n momentul punerii gazetei sub tipar. Ultimul drum v. drum (2). Ultimele momente (ale unui om) v. moment (1). ├Än ultimul grad v. grad (II 1). ├Än ultim─â instan╚Ť─â v. instan╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) juca ultima carte v. carte (II 3).
├║ltim adj. m., pl. ├║ltimi; f. ├║ltim─â, pl. ├║ltime, art. ├║ltimele
├║ltim adj. m., pl. ├║ltimi; f. sg. ├║ltim─â, pl. ├║ltime, art. ├║ltimele
ÚLTIM adj. 1. v. final. 2. v. suprem.
Ultim Ôëá ├«nt├ói, prim
Ultimul Ôëá primul
├ÜLTIM, -─é adj. Cel din urm─â. ÔÖŽ Ultima or─â = rubric─â ├«ntr-o gazet─â unde se public─â cele din urm─â ╚Ötiri sosite la redac╚Ťie. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra ÔÇô dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo].
├ÜLTIM, -─é adj. cel din urm─â. ÔÖŽ ─â or─â = rubric─â ├«ntr-o gazet─â unde se public─â cele din urm─â ╚Ötiri sosite la redac╚Ťie. (< lat. ultimus, it. ultimo)
├ÜLTIM ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival 1) Care este cel mai de pe urm─â ├«ntr-o ierarhie. ~ul num─âr al revistei. ~ul loc la competi╚Ťie. ÔŚŐ ~ul pre╚Ť pre╚Ť stabilit irevocabil. P├ón─â la ~a suflare (sau pic─âtur─â de s├ónge) p├ón─â la sf├ór╚Öitul vie╚Ťii. P├ón─â la ~ul to╚Ťi. 2) Care r─âm├óne ├«n urm─â; care se afl─â ├«n coad─â; coda╚Ö. 3) Care este cel mai aproape de momentul de fa╚Ť─â; de cur├ónd. ~ele ╚Ötiri. ÔŚŐ ~a or─â rubric─â ├«n ziare sau emisiune la radio sau la televiziune ├«n care se prezint─â cele mai noi ╚Ötiri. /<lat. ultimus, it. ultimo
ultim a. cel din urm─â.
*├║ltim, -─â adj. (lat. ├║ltimus, superlativu d. ultra, dincolo). Cel din urm─â (r─âmas or─ş sosit): ultimu gologan, ultima vorb─â. V. penultim.
ULTIM adj. 1. final. (Scopul ~; etapa ~.) 2. suprem. (Cu un ~ efort...)
AETERNUM VALE v. SUPREMUM VALE.
LAST, BUT NOT LEAST (engl.) ultimul, dar nu cel de pe urm─â ÔÇô Expresie ├«nt├ólnit─â la mai mul╚Ťi scriitori englezi (Pope, Shakespeare ╚Ö.a.). Un fapt men╚Ťionat la urm─â nu este neap─ârat ╚Öi cel mai pu╚Ťin important.
MORS ULTIMA RATIO (lat.) moartea este ultima ra╚Ťiune ÔÇô ├Än perspectiva existen╚Ťei finite, absurditatea socotelilor m─ârunte apare ├«n adev─ârata ei lumin─â.
OMNES VULNERANT ULTIMA NECAT (lat.) toate r─ânesc, ultima ucide ÔÇô Inscrip╚Ťie care apare uneori pe cadranele orologiilor. Se refer─â metaforic la orele vie╚Ťii.
SUPREMUM VALE (lat.) ultimul r─âmas-bun ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×Metamorphoseon libri,ÔÇŁ X, 62. Act de desp─âr╚Ťire dureroas─â ╚Öi definitiv─â de o fiin╚Ť─â apropiat─â. Variant─â: ÔÇ×Aeternum valeÔÇŁ.
ULTIMA FORSAN (lat.) e poate ultima (or─â) ÔÇô Inscrip╚Ťie pe cadranul unor orologii. Clipa prezent─â este, poate, ultima pe care o tr─âie╚Öti.
ULTIMA RATIO (REGIUM) (lat.) ultimul argument (al regilor) ÔÇô Cuvintele apar╚Ťin├ónd lui Richelieu, ├«nscrise pe tunurile franceze, iar mai t├órziu pe cele prusiene.
ultimul r─âcnet expr. moda zilei.

Ultim dex online | sinonim

Ultim definitie

Intrare: ultim
ultim adjectiv