Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
ulmà (și ulmì) v. 1. a adulmeca: îl ulmară copoii OD.; 2. fig. a simți observând: îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
ulmésc v. tr. V. adulmec.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
Ulmit dex online | sinonim
Ulmit definitie
Intrare: ulmi
ulmi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ulmit
ulmit participiu
