Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru ulm

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori ╚Öi de arbu╚Öti cu scoar╚Ťa ├«n general neted─â, cu coroana stufoas─â, cu frunze alterne ╚Öi asimetrice zim╚Ťate pe margini, albicioase ╚Öi cu peri moi pe dos, al c─âror lemn tare este folosit ├«n rot─ârie (Ulmus). ÔŚŐ Ulm de c├ómp = arbore ├«nalt, cu scoar╚Ť─â groas─â, negricioas─â, cu lemn rezistent, greu ╚Öi elastic, folosit ├«n industria casnic─â (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore ├«nalt, cu scoar╚Ť─â sub╚Ťire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). ÔÇô Lat. ulmus.
ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori ╚Öi de arbu╚Öti cu scoar╚Ťa ├«n general neted─â, cu coroana stufoas─â, cu frunze alterne ╚Öi asimetrice zim╚Ťate pe margini, albicioase ╚Öi cu peri moi pe dos, al c─âror lemn tare este folosit ├«n rot─ârie (Ulmus). ÔŚŐ Ulm de c├ómp = arbore ├«nalt, cu scoar╚Ť─â groas─â, negricioas─â, cu lemn rezistent, greu ╚Öi elastic, folosit ├«n industria casnic─â (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore ├«nalt, cu scoar╚Ť─â sub╚Ťire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). ÔÇô Lat. ulmus.
ULM, ulmi, s. m. Arbore cu scoar╚Ťa neted─â, cu coroana stufoas─â, ale c─ârui frunze au dou─â jum─ât─â╚Ťi neegale ╚Öi al c─ârui lemn este folosit ├«n rot─ârie (Ulmus). Acolo.. teii cresc amesteca╚Ťi cu falnici jugastri, cu plopi nal╚Ťi ╚Öi sub╚Ťiri, cu anini u╚Öurei, cu ulmi albicio╚Öi. ODOBESCU, S. I 147. O t├«n─âr─â p─âdure de ulmi ╚Öi de stejari Ascunde-oastea rom├«n─â prin junii s─âi tufari. ALECSANDRI, P. A. 141. Ulmu-mi este veri╚Öor, Iar stejarul fr─â╚Ťior, C─â la vreme ╚Öi la zor Mult mi-a fost d─âruitor; Mi-a dat ulmul roate mici ╚śi m─âciuci pe la voinici. ╚śEZ. XV 137.
ULM├ü, ulm, vb. I. Tranz. A adulmeca. Copoii din b─ât─âtur─â ├«l ulmar─â, ├«l z─ârir─â, ├«l luar─â ├«n goan─â. ODOBESCU, S. III 246. Ogari slobozea, Fata d-o ulma, Urma i-o g─âsea. P─éSCULESCU, L. P. 181. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ulmez.
ULM├ü, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urm─âri. ÔÇô Din urma2.
ulm s. m., pl. ulmi
ulm s. m., pl. ulmi
ULM s. (BOT.) 1. (Ulmus carpinifolia) (înv.) șleau. 2. (Ulmus effusa) velniș, vânj.
ULMÁ vb. v. adulmeca, mirosi.
ulm (-mi), s. m. ÔÇô Arbore cu scoar╚Ťa neted─â ╚Öi cu lemn tare (Olmus campestris). ÔÇô Megl. ulm, u├│lm. Lat. ┼şlmus (Pu╚Öcariu 1792; REW 9036; cf. Philippide, Principii, 67), cf. it., sp., port. olmo, prov. olme, fr. orme, cat. olm. ÔÇô Der. ulmet, s. n. (p─âdure de ulmi).
ULM ~i m. Arbore înalt, cu coroana deasă, stufoasă, cu frunze asimetrice la bază și cu flori dispuse în mănunchiuri compacte, al cărui lemn se folosește în industrie. /<lat. ulmus
ulm├í, ulm├ęz, vb. I (├«nv.) 1. (despre c├óini, copoi etc.) a adulmeca. 2. (fig.; despre oameni) a sim╚Ťi, a observa, a mirosi.
ulm m. frumos arbore al c─ârui lemn, dur ╚Öi solid, se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la facerea c─âru╚Ťelor. (Ulmus campestris). [Lat. ULMUS].
Ulm n. ora╚Ö ├«n W├╝rtemberg, pe malul st├óng al Dun─ârii: 56.000 loc. M─ârea╚Ť─â catedral─â gotic─â. Capitula╚Ťiunea armatei austriace ├«n 1805.
ulm├á (╚Öi ulm├Č) v. 1. a adulmeca: ├«l ulmar─â copoii OD.; 2. fig. a sim╚Ťi observ├ónd: ├«l ╚Öi ulmi c─â are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiar─â = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)].
ad├║lmec ╚Öi (vech─ş) ad├║lm, a├║lm ╚Öi ├║lm, a -├í v. tr. (lat. ad-olm─şcare sa┼ş rom. olm, miros, compus ca ad-un). Ia─ş urma mirosind (cum fac c├«ni─ş ca s─â descopere v├«natu ca s─â se fereasc─â de v├«n─âtor─ş): un c├«ne care adulmec─â putoarea f─şare─ş. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima ├«─ş umbla a─şiurea cercet├«nd, adulmec├«nd (Rebr, 2,129); ho╚Ťu adulmec─â mi╚Öcarea poli╚Ťii─ş. ÔÇô ╚śi d├║lm─âc, -ec─ş, -ec─â; s─â -ece (Mold. sud) ╚Öi ulmesc (Mold. sud): ├«╚Ö─ş unfl─â n─ârile lupu ca s─â ulmeasc─â st├«na, ╚Öi porne╚Öte (VR. 2,204). Mrom. ├║lmic, a -a (d. olmu, olm). V. aput ╚Öi oblicesc 1.
1) ulm m. (lat. ┼şlmus, it, sp. pg. olmo, sard. ulmu, pv. oume, fr. orme). Un frumos copac de p─âdure (ulmus campestris). Scoar╚Ťa lu─ş e astringent─â, ─şar lemnu bun de f─âcut c─âru╚Ťe.
2) ulm v. tr. V. adulmec.
ULM s. (BOT.; Ulmus carpinifolia) (înv.) șleau.
ulm s. v. VELNI╚ś. V├ÄNJ.
ulma vb. v. ADULMECA. MIROSI.
ULM subst. 1. Ulma t. ard. (Dr─âg), termina╚Ťia -a denot─â c─â provine din antroponim. 2. -aciu: Ulmaciu b. (Vr). 3. + -an: Ulman, b─ân. act. ╚Öi ginerele B─ârtanului (A Gen II 79); -ul mold., 1644 (Glos) zis ╚Öi Ulmeanul prin confuzia cu sufixul -eanu. 4. Ulmanca s. ard. derivat gre╚Öit din germ. Ulmann (Dr─âg 214).
ULMUS L., ULM, fam. Ulmaceae. Gen originar din Africa, Asia, America, Europa, cca 18 specii, arbori ╚Öi arbu╚Öti ornamentali, coroan─â dens─â, ritidom br─âzdat. Frunze, de obicei, cu baza inegal─â, din╚Ťate, nervate, simplu-serate. Flori mici, reunite ├«n m─ânunchiuri, hermafrodite, cu antere ro╚Öii, apar ├«naintea frunzelor, ├«n lungul ramurilor din anul precedent. Perigon cu 5 lobi, 2 c├órpele ╚Öi 2 stigmate. Fruct, samar─â lat-aripat─â.
Ulmus americana L. (syn. 17. alba Raf.) ┬ź Ulm alb ┬╗. Arbore, cca 40 m ├«n─âl╚Ťime, coroan─â lat─â, ritidom gri-├«nchis. Frunze ovat-lunguie╚Ťe, asimetrice, p├«n─â la 15 cm lungime, pe partea superioar─â verzi-deschis, pe partea inferioar─â glauc-pubescente, dublu-din╚Ťate. Fructe, samare eliptice, 1 cm lungime, ciliate, pedunculi lungi.
Ulmus glabra Huds. (syn. U. scabra Mill.; U. montana With.), ┬ź Ulm de munte ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori cu pedunculi lungi, dispuse ├«n m─ânunchi sferic, mov, foliolele perigonului ro╚Öii-pubescente pe margini. Fruct, samar─â, cca 2 cm l─â╚Ťime, cu s─âm├«n╚Ť─â plasat─â ├«n centrul aripii. Frunze lunguie╚Ť-ovate, p├«n─â la 16 cm lungime, de cele mai multe ori trilobate, cu pe╚Ťiol 0,5 cm lungime, acoperite cu peri scur╚Ťi ╚Öi rigizi, la baz─â nesimetrice, acuminate, partea superioar─â verde-├«nchis, cea inferioar─â pubescent─â, dublu-serate, spre v├«rf ÔÇô de cele mai multe ori ÔÇô trilobate. Arbore, p├«n─â la 40 m ├«n─âl╚Ťime, scoar╚Ť─â maro-├«nchis, neted─â ╚Öi ritidom cu cr─âp─âturi superficiale la b─âtr├óne╚Ťe, ramuri maro-├«nchis, lujerii cu peri scur╚Ťi ╚Öi rigizi.
Ulmus laevis Pali. (syn. U. effusa Willd), ┬ź Velni╚Ö ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-devreme. Flori mov cu pedunculi lungi (p├«n─â la 8 stamine, antere albe), p├«n─â la 25, ├«n m─ânunchiuri alungite, pendente. Fruct, cm lungime, p─âros pe margine, cu s─âm├«n╚Ťa ├«n mijloc. Frunze eliptice, p├«n─â la 12 cm lungime, acuminate, dublu-serate, nesimetrice la baz─â, pe partea inferioar─â verzi- cenu╚Öii cu peri moi, pe cea superioar─â verzi-├«nchis, glabre. Arbore, 30 m ├«n─âl╚Ťime, coroan─â lat-rotund─â, tulpin─â cu ritidom br─âzdat superficial, lujerii tineri p─âro╚Öi.
Ulmus laevis Pall. (syn. U. scabra Mill.; U. montana With.), ┬ź Ulm de munte ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara. Flori cu pedunculi lungi, dispuse ├«n m─ânunchi sferic, mov, foliolele perigonului ro╚Öii-pubescente pe margini. Fruct, samar─â, cca 2 cm l─â╚Ťime, cu s─âm├«n╚Ť─â plasat─â ├«n centrul aripii. Frunze lunguie╚Ť-ovate, p├«n─â la 16 cm lungime, de cele mai multe ori trilobate, cu pe╚Ťiol 0,5 cm lungime, acoperite cu peri scur╚Ťi ╚Öi rigizi, la baz─â nesimetrice, acuminate, partea superioar─â verde-├«nchis, cea inferioar─â pubescent─â, dublu-serate, spre v├«rf ÔÇô de cele mai multe ori ÔÇô trilobate. Arbore, p├«n─â la 40 m ├«n─âl╚Ťime, scoar╚Ť─â maro-├«nchis, neted─â ╚Öi ritidom cu cr─âp─âturi superficiale la b─âtr├«ne╚Ťe, ramuri maro-├«nchis, lujerii cu peri scur╚Ťi ╚Öi rigizi.

Ulm dex online | sinonim

Ulm definitie

Intrare: ulm
ulm substantiv masculin
Intrare: ulma
ulma 2 1 ulmez tranzitiv conjugarea a II-a grupa I verb
ulma 1 1 ulm conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: Ulm
Ulm