ULIȚÁR, ulițari, s. m. Haimana, pierde-vară. Eu în cap cum să nu-ți sar, Dacă ești un ulițar. MARIAN, S. 4.

ULIȚÁR, ulițari, s. m. Haimana, pierde-vară. – Din uliță + suf. -ar.

ULIȚÁR s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic.

ulițar s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

ulițar, ulițari s. m. vagabond