ULIGÁIE, uligăi, s. f. (Regional) Uliu; erete.

ULIGÁIE s. f. (Reg.) Uliu; erete. – Din uliu + gaie.

ULIGÁIE s. v. acvilă, erete, iepurar, pajură.

uligaie f. Zool. șorecar. [Compus din uliu și gaie].

uligáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu ulĭ și gaĭe și cu buligaĭ). Șoricar, un fel de ulĭ (búteo).

uligaie s. v. ACVILĂ. ERETE. IEPURAR. PAJURĂ.