ULÉI1, uleie,
s. n. (
Reg.)
1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit.
2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din
bg. ulej. ULÉI2, uleiuri,
s. n. 1. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc.; oloi2, zăitin. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2.
2. (La
pl.) Sorturi de ulei (
1). – Din
sl. olej. ÚLIU, ulii,
s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Compus: Uliu-păsăresc = păsărar (
2) (Accipiter nisus). – Din
magh. ölyü. ULÉI1, uleie,
s. n. (
Reg.)
1. Trunchi de copac scorburos, întrebuințat pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit.
2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din
bg. ulej. ULÉI2, uleiuri,
s. n. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei2. [
Var.: (
reg.)
oléu s. n.] – Din
sl. olej. ÚLIU, ulii,
s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Uliu-păsăresc = păsărar (
2) (Accipiter nisus). – Din
magh. ölyü. ULÉI2, uleie,
s. n. 1. Trunchi de copac scorburos în care se păstrează anumite lucruri;
p. ext. vas făcut dintr-un lemn scobit. Sămînța de cînepă se pune în saci, uleie, postăvi sau alt vas, după ce se mai usucă. PAMFILE, A. R. 174. Se duseră înaintea bisericii și puseră trei uleie, depărtate deopotrivă unul de altul. ISPIRESCU, L. 305. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei Ș-un tăciune stins de tei Și cenușă-ntr-un ulei. ALECSANDRI, P. P. 285.
2. Stup, știubei de albine. Uleie cu albine ține douâ-trei... să aibă miere în casă. STANCU, D. 89. Județul acesta a fost odată foarte bogat în albine... cu un număr considerabil de uleie. I. IONESCU, M. 379.
ULÉI1, uleiuri,
s. n. Lichid gras, de proveniență vegetală sau minerală, insolubil în apă și mai ușor decît aceasta, folosit în alimentație (
v. untdelemn), în unele industrii, la uns motoarele etc. Triglea a adus uleiul de sunătoare. SADOVEANU, M. C. 50. Vor trăi... din cîștigul uleiului de roze. GALACTION, O. I 143. ◊ (Poetic) Unde, pentru far, să cat uleiul, Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. ◊ Tablou (pictură sau portret) în ulei = tablou (pictură sau portret) executat în culori preparate cu ulei. Moară de ulei
v. moară (
2). – Variantă: (regional)
oléu (SADOVEANU, D. P. 31, SEVASTOS, N. 325)
s. n. ÚLIU, ulii,
s. m. Nume dat mai multor păsări răpitoare de talie mare, care atacă păsările și unele mamifere mici (Accipiter). S-au răpezit ca ulii pe stîrv, asupra noastră, a săracilor. STANCU, D. 103. Trenul... aleargă... Speriind toți ulii pe cîmpii deșarte. D. BOTEZ, P. O. 95. Uliul rîndunelelor însă, măcar că el dintre toate paserile adunate era cel mai mic... știindu-se că e mai sprinten și mai ghibaci dintre toate, nu voi nicidecum să se supuie hotărîrii obștești. MARIAN, O. I 134. – Variante: (regional)
uli, uli (MARIAN, O. I 121, ALECSANDRI, P. III 119, TEODORESCU, P. P. 149),
uléu, ulei (DELAVRANCEA, A. 12, id. O. II 164, ALEXANDRESCU, P. A. 122),
s. m. uléi2 (trunchi de copac, vas, stup) (
reg.)
s. n.,
pl. uléie
uléi1 (lichid gras)
s. n., (sorturi)
pl. uléiuri
úliu [liu
pron. liu]
s. m.,
art. úliul;
pl. úlii,
art. úliii (-li-ii)
uléi (trunchi de copac, vas, stup) s. n., pl. uléie uléi (lichid gras) s. n., (feluri) pl. uléiuri úliu s. m. [-liu pron. -liu], art. úliul; pl. úlii, art. úliii (sil. -li-ii) ULÉI s. 1. v. untdelemn. 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) 4. ulei de cașalot = v. spermanțet. ÚLIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hârău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, păsărar, ulieș, ulișor, uliuț. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobăț, găinar, hârău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Circus aeruginosus) = (reg.) șorecar. 5. uliul-și-porumbeii = cloșca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.) uléi (-ie), s. n. –
1. Trunchi găunos. –
2. Stup făcut dintr-un trunchi găunos.
Bg.,
rus. ulej, din
sl. uliĭ (Cihac, II, 438),
cf. slov. ulj,
bg. ulijŭ.
uléi (-iuri), s. n. – Untdelemn, materie lichidă grasă. –
Var. înv. olei, uleiu, uleu.
Sl. (
slov.,
ceh.,
pol.,
rus.) oleĭ (Cihac, II, 227). Este dubletul lui oloi (
var. uloi),
s. n. (
Trans., ulei), din
mag. olaj (Gáldi, Dict., 167). –
Der. uleios (
var. oloios),
adj. (plin de ulei, cu ulei).
úliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). –
Var. uli, uleu.
Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș,
s. m.; uliga(n)ie,
s. f.; uligan,
s. m.; uliuț,
s. m. ULÉI ~iuri n. Lichid gras, vâscos, insolubil în apă și mai ușor decât aceasta, de proveniență vegetală, animală sau minerală, având diferite întrebuințări (în alimentație, în industrie, în tehnică, în pictură etc.). ~ de măsline. ◊ Pictură (sau tablou) în ~ pictură sau tablou pictat în culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rană a alina durerile cuiva. /<sl. olej ÚLIU ~i m. Pasăre sedentară răpitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late și scurte, rotunjite și cu coadă lungă; erete; coroi. /< ung. ölyü uleiu n. stup scobit într’un trunchiu de lemn pe care îl înfundă la un capăt: fumul din uleiu pe albine scoate. [Bulg. ULEĬ].
uleiu n.
1. licoare grasă extrasă din diferite substanțe (din grăunțe de in, cânepă, rapiță; de nuci, măsline; din balenă, morun, etc.): uleiurile se ’ntrebuințează ca condiment, pentru luminat și pentru unsul mașinelor;
2. compozițiune obținută prin macerațiune de flori în uleiu fin: a zugrăvi cu uleiu. [Slav. OLĬEĬ (v. oloiu)].
uliu m.
1. specie de șoim foarte îndrăzneț, răpindu-și prada chiar în fața oamenilor (Astur palumbarius): uliul se numește în Munt. cobeț și erete, în Mold. coroiu și hărău, în Tr. bodiu, iar în Buc. găinar și porumbar;
2. fig. viteaz: ulii din Soroca AL.;
3. (
de-a) un joc de copii. [Ung. ÖLYÜ].
2) uléĭ n., pl. eĭe (bg. rus. uléĭ, stup). Vest. Stup, ștĭubeĭ.
1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est
oloĭ (ung.)
ulĭ m., pl. tot așa (ung. ölü, ölyü și ölyv). O pasăre răpitoare diurnă mare cît cĭoara orĭ și maĭ mică (erete). Sînt de multe felurĭ. – Și
uléŭ (Cant. și Gr. Al.). V.
șoĭm. ULEI s. 1. untdelemn, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.) 2. ulei de ricin = ricină. 3. unt. (~ de migdale.) ULIU s. 1. (ORNIT.; Accipiter) erete, (reg.) gaie, hîrău. 2. (ORNIT.; Accipiter nisus) coroi, (pop.) păsărar, ulieș, ulișor, uliuț. 3. (ORNIT.; Astur palumbarius) erete, (reg.) cobăț, găinar, hărău, porumbar. 4. (ORNIT.) uliu-de-trestie (Circus aeruginosus) = (reg.) șorecar. 5. uliul-și-porumbeii = cloșca-cu-pui, puia-gaia, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.) OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie. a o da pe ulei expr. a se apuca de băut.
a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta.
a schimba uleiul expr. (
glum.) a urina.
ulei, uleiuri
s. n. 1. (
glum.) băutură alcoolică.
2. (
tox.) substanță obținută prin dizolvarea hașișului într-un solvent.
uliu, ulii
s. m. (
intl.) procuror.