uituceală definitie

8 definiții pentru uituceală

UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală.
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală.
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. (Rar) Faptul de a uita, lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală.
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
UITUCEÁLĂ s. (rar) uitucenie, uitucie. (~ unui om.)
uĭtucíe f. Vest. Defectu de a fi uĭtuc. – Și -ăcíe (vest) și -uceálă, pl. elĭ.
UITUCEA s. (rar) uitucie. (~ unui om.)

uituceală dex

Intrare: uituceală
uituceală substantiv feminin