uituc definitie

10 definiții pentru uituc

UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memoria slabă, (rar) uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.
UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită ușor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. distrat, zăpăcit. – Uita + suf. -uc.
UITÚC, -Ă, uituci, -e, adj. Care uită ușor; cu memorie slabă; p. ext. distrat, zăpăcit. E drept însă că sînt și uituc. D. ZAMFIRESCU, R. 23. Uite, ziua știu de toate, Seara însă plec uitucă. COȘBUC, P. I 304.
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. uitúcă, pl. uitúce
uitúc adj. m., pl. uitúci; f. sg. uitúcă, pl. uitúce
UITÚC adj. (rar) uităcios. (Om ~.)
UITÚC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care uită repede; care are memorie slabă. /a uita + suf. ~uc
uituc a. care uită lesne.
uĭtít (est) și uĭtúc (vest), adj. Care uĭtă lesne, distrat: om uĭtit. Subst. Ĭa un uĭtuc!
UITUC adj. (rar) uităcios. (Om ~.)

uituc dex

Intrare: uituc
uituc adjectiv