Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru uitit

UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. (Reg.) Distrat, visător. – Cf. uita.
UITÍT, -Ă, uitiți, -te, adj. Care uită ușor; uituc. Nu-nțăleg, soro, ce-am pățit de vro 20 de ani încoaci, sînt cam uitit. ALECSANDRI, T. I 343. ♦ Distrat, visător. Ilinca stă nemișcată pe prispă. Ochii ei cată uitiți înspre pădurea arămie care îmbracă dealul din față. VLAHUȚĂ, O. A. 350. Omul se uita spărios și uitit la Dan. EMINESCU, N. 62.
uitít (reg.) adj. m., pl. uitíți; f. uitítă, pl. uitíte
uitít adj. m., pl. uitíți; f. sg. uitítă, pl. uitíte
UITÍT adj. v. absent, distrat, neatent.
uĭtít (est) și uĭtúc (vest), adj. Care uĭtă lesne, distrat: om uĭtit. Subst. Ĭa un uĭtuc!
uitit adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT.

Uitit dex online | sinonim

Uitit definitie

Intrare: uitit
uitit adjectiv