Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru uitător
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Care uită; uituc. Traiul e un balsam, și omul, uitător. MACEDONSKI, O. I 174. ♦ Care te face să uiți, care aduce uitare. A băut din apa fără gust și uitătoare a Letei. EMINESCU, N. 60.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
uitătór adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
UITĂTÓR s. v. privitor, spectator.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
uitător s. v. PRIVITOR. SPECTATOR.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Uitător dex online | sinonim
Uitător definitie
Intrare: uitător
uitător adjectiv
