uitător definitie

7 definiții pentru uitător

UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Care uită; uituc. Traiul e un balsam, și omul, uitător. MACEDONSKI, O. I 174. ♦ Care te face să uiți, care aduce uitare. A băut din apa fără gust și uitătoare a Letei. EMINESCU, N. 60.
uitătór (rar) adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
uitătór adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
UITĂTÓR s. v. privitor, spectator.
uitător s. v. PRIVITOR. SPECTATOR.

uitător dex

Intrare: uitător
uitător adjectiv