UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se zăpăci, a rămîne uimit. S-a uimăcit și... a scăpat de tremurătură vasul din mînă. La TDRG.

UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se zăpăci, a rămâne uimit. – Din uimi + buimăci.

UIMĂCÍ vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.

uimăcì v. a se uimi cu totul.

uimăci vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI.