20 definiții pentru uimă
ÚIMĂ, uime,
s. f. (
Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [
Var.:
údmă s. f.] –
Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”.
ÚIMĂ, uime,
s. f. (
Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [
Var.:
údmă s. f.] –
Cf. ngr. ídhma „ umflătură dureroasă ”.
ÚIMĂ, uime
s. f. (Popular) Inflamație a ganglionilor limfatici (mai ales a celor de la gît și de la subsuori); scurtă.
V. adenopatie. Romîncele din Moldova o întrebuințează [mierea de bondar] spre vindecarea uimei. MARIAN, INS. 197.
úimă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. úimei;
pl. úime
úimă s. f. (sil. ui-), g.-d. art. úimei; pl. úime úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. –
Var. udmă,
Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima
var., e posibil să fie vorba de un
der. de la rădăcina expresivă mom-,
cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la
sl. ujmati „a sustrage”,
cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la
gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din
gr. ὄγϰωμα); dar această
var. pare dubioasă și oricum
der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția
var.,
cf. ALR, I, 113.
ÚIMĂ ~e f. pop. Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsiori sau de la stinghii. /cf. ngr. idhma udmă f. Mold. Tr. V.
uimă. uimă f. umflătură la gât, la subțioară, la stinghii. [Mold. udmă: origină necunoscută].
údmă f., pl. e (vgr. oidma și oidema, d. oidéo, unflu; ngr. idima. V.
edemă. P. oĭ = u, cp. cu usuc 1). Orĭ-ce inflamațiune a unuĭ ganglion linfatic. – Și
uĭmă (ca vreĭnic îld. vrednic. V.
adenită, bubon, tragăn. UIMĂ s. (MED.) scurtă, (reg.) moimă, (Mold.) boșoalcă. úimă, uime, s.f. – (reg.; med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în localitățile de pe Valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALRRM, 1969: 163); abces (Țiplea, 1906); adenită (Butură, 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria, 2001: 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestat exclusiv în Maramureș) (DER, MDA); cf. ngr. idhma „umflătură dureroasă” (DEX). úimă, -e, s.f. – (med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în loc. de pe valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALR 1969: 163); abces (Țiplea 1906); adenită (Butură 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă, umflătură: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria 2001, 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestată exclusiv în Maramureș) (DER).
Uimă dex online | sinonim
Uimă definitie