19 definiții pentru uguit
UGUÍ, pers. 3 úguie,
vb. IV.
Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (
2). – Onomatopee.
UGUÍT s. n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. –
V. ugui. UGUÍ, pers. 3 úguie,
vb. IV.
Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (
2). – Onomatopee.
UGUÍT s. n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. –
V. ugui. UGUÍ, pers. 3 úguie,
vb. IV.
Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei; a gînguri. O porumbă minunată... Pre al vostru leit pat, Uguind cu bucurie La căpătîi s-a lăsat. TEODORESCU, P. P. 21.
UGUÍT s. n. Sunetul caracteristic scos de porumbei și de turturele; uguire.
uguí (a ~) vb.,
ind. prez. 3 úguie,
imperf. 3
sg. uguiá;
conj. prez. 3 să úguie
uguí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. úguie, imperf. 3 sg. uguiá uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creație expresivă,
cf. gunguri, gîgîi și uhu,
interj. (imită glasul cucuvelei).
A UGUÍ pers. 3 úguie intranz. (despre porumbei și turturele) A scoate sunete molcome, prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „u-gu-gu”; a gurlui; a turui. /Onomat. gungunésc și
gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte de a putea vorbi și despre vocea porumbilor și turturelelor. – Și
gînguresc, gîngurez și
uguĭesc. uguĭésc v. intr. Teod. Gunguresc.
UGUI vb. a gînguri. (Turturelele ~.) UGUIT s. gîngurire, gîngurit, uguire. (~ porumbeilor.) ugui, uguie (pers. a III-a
sg.)
v. i. (
d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia.
Uguit dex online | sinonim
Uguit definitie
Intrare: ugui
ugui conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb intranzitiv unipersonal
Intrare: uguit
uguit substantiv neutru (numai) singular