ugilit definitie

2 intrări

13 definiții pentru ugilit

UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – Cf. ofilit.
UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. Cf. ofilit.
UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Regional) Fără chef, trist, umilit. Vărul logodit Pare ugilit. CORBEA, A. 33. Nemaiputînd suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: mămucăi, iacătă-mă-s. CREANGĂ, A. 68.
ugilít (reg.) adj. m., pl. ugilíți; f. ugilítă, pl. ugilíte
ugilít adj. m., pl. ugilíți; f. sg. ugilítă, pl. ugilíte
UGILÍ vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji.
UGILÍT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit.
UGILÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) Care se află într-o stare de spirit apăsătoare. 2) Care manifestă supușenie înjositoare; umilit. /Orig. nec.
ugilít, ugilítă, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit.
ugilit a. și adv. Mold. umilit, tânguitor: începe a mârnăi ugilit printre gard CR. [Origină necunoscută].
ugilít, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferință, slăbit. Adv. A mîrnîi ugilit.
ugili vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.
ugilit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. OFILIT. PĂLIT. TRECUT. USCAT. VEȘTED. VEȘTEJIT.

ugilit dex

Intrare: ugilit
ugilit adjectiv
Intrare: ugili
ugili verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a