UDEÁLĂ, udeli, s. f. (Pop.) 1. Loc ud, umed, plin de apă; umezeală. 2. Băutură (alcoolică). – Ud + suf. -eală.

UDEÁLĂ, udeli, s. f. (Pop.) 1. Loc ud, umed, plin de apă; umezeală. 2. Băutură (alcoolică). – Ud + suf. -eală.

UDEÁLĂ s. f. 1. Apă; umezeală. Udeala a pătruns prin opinci și s-a urcat pe cioareci ca pe un fitil de lampă, pînă deasupra genunchilor. GALAN, Z. R. 74. În pădure trosneau fagii și brazii, uscați ca toaca și cerșind văzduhului arzător udeală. C. PETRESCU, R. DR. 151. Ne-am covrigit împrejurul focului; și deasupra ninsoare, dedesubt udeală. CREANGĂ, A. 31. 2. Băutură alcoolică; udătură. Poate ni-ți da și ceva udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne sfîrîie gîtlejul de sete. CREANGĂ, P. 257.

udeálă (pop.) s. f., g.-d. art. udélii; pl. udéli

udeálă s. f., g.-d. art. udélii; pl. udéli

UDEÁLĂ s. v. apăraie, apărie, baltă, băltoacă, băutură, jilăveală, lăcăraie, lăcărie, reveneală, udătură, umezeală, umiditate.

UDEÁLĂ udéli f. 1) Însușire de a fi ud. 2) pop. Cantitate de apă sau de vapori de apă dintr-un mediu; umezeală; jilăveală. ◊ A trage ~ a absorbi apă; a se îmbiba cu apă; a deveni ud. 3) fam. Lichid (alcoolic) folosit pentru potolirea setei; băutură (alcoolică). /ud + suf. ~eală

udeală f. 1. apărie pe drum, ploaie; 2. fam. băutură: poate nu-ți dă și ceva udeală CR.

udeálă f., pl. elĭ. Apărie, lichid vărsat: toată noaptea am mers pin udeală. Fam. Băutură: ĭa dă și un pic de udeală!

udeală s. v. APĂRAIE. APĂRIE. BALTĂ. BĂLTOACĂ. BĂUTURĂ. JILĂVEALĂ. LĂCĂRAIE. LĂCĂRIE. REVENEALĂ. UDĂTURĂ. UMEZEALĂ. UMIDITATE.

udeală, udeli s. f. băutură