Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru uciz─âtor

UCIG─éT├ôR, -O├üRE, ucig─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoac─â moartea; nimicitor. [Var.: (rar) uciz─ât├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -─âtor.
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.
UCIG─éT├ôR, -O├üRE, ucig─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoac─â moartea; nimicitor. [Var.: (rar) uciz─ât├│r, -oare adj.] ÔÇô Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -─âtor.
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.
UCIG─éT├ôR, -O├üRE, ucig─âtori, -oare, adj. Care ucide, care provoac─â moartea; omor├«tor. Persoane deplasate ├«n cursul r─âzboiului s├«nt recrutate pentru a fi expediate ├«n colonii, la planta╚Ťii ╚Öi ├«n mine ucig─âtoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5. ├Äntinz├«ndu-╚Öi auritul arc, azv├«rl─â darde ucig─âtoare de se cutremur─â cre╚Ötetul ├«nal╚Ťilor mun╚Ťi. ODOBESCU, S. III 53. ÔŚŐ Fig. Trebuie s─â dea v├«rtos din coate... s─â poat─â str─âbate ├«n aceast─â lupt─â ucig─âtoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. ├Än priviri citeam o vecinicie De-ucig─âtoare visuri de pl─âcere. EMINESCU, O. I 200. ÔŚŐ (Adverbial, atestat ├«n forma uciz─âtor) LasÔÇÖ s─â m─â uit ├«n ochi-╚Ťi uciz─âtor de dulci. EMINESCU, O. I 95. ÔÖŽ (Substantivat) Uciga╚Ö, asasin; p. ext. c─âl─âu. Ucisul care moare z├«mbind dispre╚Ťuitor Ucide mult mai cr├«ncen pe-al s─âu ucig─âtor. ALECSANDRI, T. II 170. ÔÇô Variant─â: (rar) uciz─ât├│r,-o├íre adj.
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
UCIG─éT├ôR adj. 1. v. mortal. 2. omor├ótor, uciga╚Ö, (├«nv.) pierz─âtor. (Arm─â ~oare.) 3. distrug─âtor, nimicitor, omor├ótor. (Substan╚Ť─â ~oare.)
UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.
UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorî-tor, ucigaș.
UCIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor
ucig─âtor a. care cauzeaz─â moarte: venin ucig─âtor.
ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.
ucig─âtor s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMOR├ÄTOR. UCIGA╚ś.
ucigător s. v. CĂLĂU. GÎDE.
UCIG─éTOR adj. 1. mortal, (livr.) letal, (├«nv.) mortifer. (Lovitur─â ~.) 2. omor├«tor, uciga╚Ö, (├«nv.) pierz─âtor. (Arm─â ~.) 3. distrug─âtor, nimicitor, omor├«tor. (Substan╚Ť─â ~.)

Uciz─âtor dex online | sinonim

Uciz─âtor definitie

Intrare: ucig─âtor
uciz─âtor adjectiv
ucig─âtor adjectiv