Definiția cu ID-ul 19819:
UCÍDE, ucíd,
vb. III.
1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (
pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca)
s. m. = dracul, diavolul. ♦
Refl. (Rar) A se sinucide. ♦
Fig. A distruge, a nimici; a desființa.
2. Tranz. și
refl. recipr. (
Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (
Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [
Prez. ind. și: (
pop.) ucíg] –
Lat. occidere. Ucis dex online | sinonim
Ucis definitie