ucigător definitie

17 definiții pentru ucigător

UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oáre adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.
UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.
UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. Care ucide, care provoacă moartea; omorîtor. Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5. Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Fig. Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. ◊ (Adverbial, atestat în forma ucizător) Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95. ♦ (Substantivat) Ucigaș, asasin; p. ext. călău. Ucisul care moare zîmbind disprețuitor Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător. ALECSANDRI, T. II 170. – Variantă: (rar) ucizătór,-oáre adj.
UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. ucigător.
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre
UCIGĂTÓR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Substanță ~oare.)
UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.
UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorî-tor, ucigaș.
UCIGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor
ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.
ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.
ucigător s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.
ucigător s. v. CĂLĂU. GÎDE.
UCIGĂTOR adj. 1. mortal, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.) 2. omorîtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~.) 3. distrugător, nimicitor, omorîtor. (Substanță ~.)

ucigător dex

Intrare: ucigător
ucizător adjectiv
ucigător adjectiv