ucaz definitie

11 definiții pentru ucaz

UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz.
UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz.
UCÁZ, ucazuri și (rar) ucaze, s. n. (Învechit și arhaizant) Ordin, decret, ordonanță, hotărîre care trebuie executată fără discuție. Parcă mereu zvîrlea ucazuri, STANCU, D. 7. Se primise de la arhierie un ucaz în care lămurea că: fiii duhovnicilor... să se primească bursieri. CONTEMPORANUL, III 660. Ucazele lui Petru... Din mînă nu le lasă, drept pravăț îi slujesc. NEGRUZZI, S. II 194.
ucáz (înv., pop.) s. n., pl. ucázuri
ucáz s. n., pl. ucázuri
UCÁZ s. v. decret, dispoziție, hotărâre, ordin, ordonanță, poruncă.
ucáz (-zuri), s. n.1. Decret al autorității ruse. – 2. Mandat despotic, decizie care nu admite discuție. Rus. ukaz (Tiktin). Sec. XVIII.
UCÁZ ~uri n. înv. l) Hotărâre adoptată de organul suprem al puterii de stat; decret; ordin. 2) fig. Hotărâre care nu admite nici o contrazicere. /<rus. ukaz, fr. oukase, ukase
ucaz n. decret al Țarului.
ucáz și ocáz n., pl. urĭ (rus. ukáz, d. ukazátĭ, a porunci. V. na- și pri-caz). Vechĭ. Ordin, poruncă (în oaste): Moscaliĭ n’aŭ vrut să saĭe după dînșiĭ zicînd că n’aŭ ucaz (Nec. 2, 109), ocaz să se întoarcă înapoĭ (ib. 404). Azĭ ucaz, neol. după fr. ukase orĭ oukase). Edict al țaruluĭ. Fig. Iron. Ordin autoritar: ucazurile unuĭ șef de bĭuroŭ.
ucaz s. v. DECRET. DISPOZIȚIE. HOTĂRÎRE. ORDIN. ORDONANȚĂ. PORUNCĂ.

ucaz dex

Intrare: ucaz
ucaz 1 pl. -uri substantiv neutru
ucaz 2 pl. -e substantiv neutru