ubicuitate definitie

11 definiții pentru ubicuitate

UBICUITÁTE s. f. (Livr.) (în religiile superioare) Atribut al divinității de a fi prezent peste tot în același timp. [Pr.: -cui-i-] – Din fr. ubiquité.
UBICUITÁTE s. f. (Livr.) Însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.
UBICUITÁTE s. f. (Livresc) Calitatea de a fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. Totul e o simplă iluzie, persoana fiind una singură, cu darul vrăjitoresc al ubicuității. RALEA, O. 77. – Pronunțat: -cu-i-.
ubicuitáte (livr.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. ubicuitắții
ubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. ubicuității
UBICUITÁTE s. v. omniprezență.
UBICUITÁTE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquité, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].
UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență. (< fr. ubiquité)
UBICUITÁTE f. livr. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre divinități) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în același timp. /<fr. ubiquité
ubicuitate f. starea celui ce se află pretutindenea: are darul ubicuității.
ubicuitate s. v. OMNIPREZENȚĂ.

ubicuitate dex

Intrare: ubicuitate
ubicuitate substantiv feminin (numai) singular
  • silabisire: -cu-i-