UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui.

UȘUÍ, ușuiesc, vb. IV. Tranz. A alunga păsările (strigând „uș!”). – Uș + suf. -ui.

ușuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 să ușuiáscă

ușuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ușuiésc, imperf. 3 sg. ușuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ușuiáscă

ușui, ușuiesc v. t. a da afară pe ușă (pe cineva); a goni, a alunga.