uțupínă, uțupíne, s.f. (reg.) vită, dobitoc.

oțopină f. mârțoagă: porni și el tot pe oțopina lui ISP. [Și huțupină, uțupină: origină necunoscută].

uțupină f. Munt. vită, dobitoc. [V. oțopină].

uțupínă, V. oțopină.