ușuratic definitie

11 definiții pentru ușuratic

UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic.
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor2 + suf. -atic.
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -e, adj. Lipsit de seriozitate, fără minte; nesocotit, flușturatic, frivol. Cît de ușuratică mă crezi! CAMIL PETRESCU, T. II 55. Eram siguri că avem să-i găsim... fiindcă Panaiot, om ușuratic din fire, făcea cheltuieli nebunești. SLAVICI, N. II 341.
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. sg. ușurátică, pl. ușurátice
UȘURÁTIC adj. v. neserios.
Ușuratic ≠ serios
UȘURÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre persoane) Care privește la toate cu ușurință; lipsit de seriozitate; frivol. /ușor + suf. ~atic
ușuratic a. ușurel: mintea sa atât de ușuratică BĂLC.
ușurátic, -ă adj. Ușurel, frivol: om ușuratic. Adv. A judeca ușuratic.
UȘURATIC adj. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)

ușuratic dex

Intrare: ușuratic
ușuratic adjectiv