ușurător definitie

8 definiții pentru ușurător

UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează; atenuant. Să ai, în cazul cînd te-ar fi prins, circumstanțe ușurătoare. PAS, Z. I 273.
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
ușurătór adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre
UȘURĂTÓR adj. v. alinător, atenuant, calmant, liniștitor.
UȘURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care ușurează; în stare să producă ușurare; alinător. Remediu ~. /a ușura + suf. ~ător
ușurător adj. v. ALINĂTOR. ATENUANT. CALMANT. LINIȘTITOR.

ușurător dex

Intrare: ușurător
ușurător adjectiv