ușurătate definitie

13 definiții pentru ușurătate

UȘURĂTÁTE s. f. (Rar) însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic; neseriozitate. ♦ Faptă, acțiune, atitudine ușuratică; frivolitate. – Ușor2 + suf. -ătate.
UȘURĂTÁTE s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic; neseriozitate. ♦ Faptă, acțiune, atitudine ușuratică; frivolitate. – Ușor2 + suf. -ătate.
UȘURĂTÁTE s. f. (Învechit) 1. Însușirea a ceea ce este ușuratic; neseriozitate, frivolitate. Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, S. I 24. 2. Lucru, fapt ușuratic; frivolitate. Poezia este luată de o ușurătate. BOLINTINEANU, O. 324.
ușurătáte (rar) s. f., g.-d. art. ușurătắții
ușurătáte s. f., g.-d. art. ușurătății
UȘURĂTÁTE s. v. neseriozitate.
UȘURĂTÁTE s. v. facilitate, înlesnire, simplitate, ușurință.
UȘURĂTÁTE f. 1) v. UȘURINȚĂ. 2) Vorbă sau faptă ușuratică. /ușor + suf. ~ătate
ușurătate f. ușurință (NEGR.).
ușurătáte f. (d. ușor). Ușurință, calitatea de a fi ușor: ușurătatea pufuluĭ. Fig. Ușurință, frivolitate: a judeca cu ușurătate.
ușurătate s. v. FACILITATE. ÎNLESNIRE. SIMPLITATE. UȘURINȚĂ.
UȘURĂTATE s. frivolitate, neseriozitate, (livr.) futilitate. (~ unei persoane.)
ușurătáte, ușurătăți, s.f. – (reg.) Ușurință, putința de a face ceva fără un efort susținut: „Apoi mălaiul îl puneam cu sapa, că atunci nu erau tractoare și atâta ușurătate câtă îi amu” (Hermina Pop, 98 ani, Băița de sub Codru; 2013); „Amu, cu atâta ușurătate, oamenii lasă pământul pustiu” (Bârsana, 2013). – Din ușor + suf. -ătate (Scriban, DEX, MDA).

ușurătate dex

Intrare: ușurătate
ușurătate substantiv feminin (numai) singular